Iată că s-a împlinit un an de când etnograful, publicistul, folcloristul, muzeograful, omul mereu îndrăgostit de cărți, colecționar de cărți rare și un pasionat cititor, Mircea Mintenco din Cuciurul Mare a trecut pe un alt tărâm.
Duminica trecută, ne-am adunat câțiva dintre acei care l-au cunoscut personal, au participat la mai multe întruniri literare, prezentări de carte sau alt gen de manifestări, organizate de-a lungul anilor, unde era mereu prezent și Mircea Mintenco din Cuciurul Mare. Chiar de la bun început vom menționa că a fost și un cunoscător al limbii române și se mândrea mult cu acest fapt. De mai multe ori a accentuat faptul că el și fratele său geamăn Dragoș (trecut cu mulți ani în lumea umbrelor) poartă numele marilor voievozi români.
Cum spuneam, am sosit în duminica de 25 iulie la biblioteca din Cuciurul Mare, la invitația neobositei doamne, șefei Bibliotecii de aici, Natalia Bevțik, care nu odată ne-a invitat la această instituţie, la diferite întruniri literare. În anul acesta, de când, ne-a părăsit cel care a fost Mircea Mintenco, doamna Natalia a reușit să amenajeze un colț memorial dedicat Cetățeanului de onoare al satului Cuciurul Mare, celui care zile în șir le petrecea în bibliotecă, citind, răsfoind, studiind și memorizând atâtea lucruri folositoare. Nu numai cărțile de și despre Mircea Mintenco (ambele pregătite pentru tipar de subsemnata), dar și cele din biblioteca lui, cât și scrisori, telegrame, ilustrate, diplome, o cămașă brodată în stil național, ochelarii, un mic aparat de radio, figuri din lemn sau metal, mini-basoreliefuri cu chipurile marilor oameni: scriitori, compozitori, artiști, icoane, portrete, etc., pot fi văzute aici.
La întrunirea respectivă au sosit de la Cernăuți poeții Vasile Vascan și Miroslav Lazaruk, iar de la Hliboca și Storojineț – câteva doamne, printre care Olga Șevcenco, directoarea Muzeului etnografic din orășelul Hliboca, și nepoata vestitei scriitoare și pictorițe Domka Botușanska, cea cu care a întreținut legături de creație și a corespondat Mircea Mintenco, Rodica Zegrea, șefa bibliotecii din Prisăcăreni, comuna Suceveni, poetă și autoarea monografiei recent apărute, Olimpia Zagudalova, directoarea instituției preșcolare „Soricelul” din Hliboca, sora doamnei Natalia. Voi menționa aici, că a fost prezent și fratele lor, Andrei Boiciuk, care i-a acordat doamnei Natalia, alături de sora Olimpia, un mare ajutor la pregătirea și desfășurarea activității în cauză. Alături de invitați au fost prezenți câteva dintre rudele omagiatului, nepoata și profesoara Rodica Dobrovoliska, poeta locală Natalia Grigorciuk-Voitko, prieteni, cunoscuți, membri ai conducerii CTU, lucrători din domeniul culturii.
Moderând cu multă pricepere și bunăvoință manifestarea în cauză, vorbind cu plăcere despre viața și drumurile creației parcurse de cel care a fost Mircea Mintenco, doamna Natalia a oferit cuvântul fiecăruia dintre cei prezenţi. Toți au avut ce-și aminti, ce povesti, referindu-se la calitățile omenești ale celui plecat să vegheze deasupra noastră de pe un alt tărâm. Modestia, sinceritatea, bunăvoința, dragostea de carte, de oameni, sentimentul prieteniei, devotamentului, bunăvoinței, al cunoașterii și studierii, al căutării permanente a lucrurilor de valoare din domeniul artei, literaturii, muzeogfrafiei, studierii ținutului natal, denumirilor etc., l-au caracterizat pe tot parcursul vieții pe neostenitul Mircea Mintenco. O mare afecțiune a avut pentru vestitul său consătean Mircea Streinul, a publicat și valorificat din opera Luceafărului poeziei românești Mihai Eminescu, cunoștea opera lui Vasile Alecsandri, a altor scriitori și oameni de cultură români, clasici și moderni.
Domnul Vasile Vascan i-a dedicat o poezie și o rugăciune-poezie. De fapt și când era în viață, și în acest an de când s-a înălțat la Domnul lui Mircea Mintenco i-au fost consacrate versuri poeţii, cunoscuți pictori i-au pictat portretul…
Personal am vorbit pe scurt despre cele 2 cărți – „Izvoarele cristaline ale inspirației”, la care sunt îngrijitoare de ediție, și „Din toată inima”, consacrată lui Mircea Mintenco, despre colaborarea noastră, înființarea cenaclului literar-artistic „Familia”, a cărui inițiativă a pornit cu ani în urmă tot de la domnia sa, despre festivalurile, întrunirile literare, lansările de carte, vizitele la muzee, discuțiile purtate pe marginea atâtor lucruri de valoare din cultura, literatura, arta universală.
Mircea Mintenco din Cuciurul Mare a fost o adevărată enciclopedie ambulantă, păcat că a plecat atât de repede dintre noi. Acum a rămas memoria. Este de datoria noastră să păstrăm vie această memorie.
Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com