Este un arbore de mici dimensiuni, care merită din plin complimentul de mai sus, şi aceasta din mai multe motive. Primăvara, păducelul ne încântă sufletul, umplând dealurile şi pajistile cu roiurile lui de petale albe, plutind pe vântul primăverii. Apoi, toamna, fructele sale de un roşu viu sunt adevărate explozii de vitalitate printre copacii şi tufele cu frunze uscate, culoarea lor înveselindu-ne inima atinsă de aripa melancoliei. Dar principalul este folosirea păducelului în domeniul sănătăţii. Puţine plante sau medicamente din lume se pot lăuda cu asemenea efecte vindecătoare, în bolile de inimă, ca păducelul. Primii care l-au studiat şi l-au elogiat în tratatele lor au fost învăţaţii greci. Multe secole mai târziu, Paracelsus introducea florile albe, fructele roşii şi frunzele acestui arbore în celebrele sale elixiruri de tinereţe şi de viaţă lungă. Mulţi alţi savanţi de mai târziu au remarcat proprietăţile tămăduitoare ale fructelor roşii, ce strălucesc pe ramurile spinoase şi subţirele. În prezent, păducelul este una din cele mai studiate plante medicinale, proprietăţile sale vindecătoare fiind recunoscute de către comunitatea ştiinţifică internaţională.
Aplicaţii externe
* Piele sensibilă la frig — se face o baie fierbinte, cât putem suporta, cu frunze şi fructe de păducel, timp de 15-20 de minute, după care se aplică pe piele un ulei de sâmburi de struguri. Este un tratament extraordinar de prevenire a uscarii pielii, care stimuleaăa circulaţia şi dă o anumită imunitate la frigul iernii care se apropie. Procedura se face măcar o dată pe săptămână, în timpul sezonului rece.
* Insomnie — se face o baie cu frunze şi fructe de păducel, în care se adaugă şi 20 de picături de ulei de lavandă. Imediat după baie, ne ştergem tot corpul, ne învelim bine şi ne relaxăm uşor — somnul va veni neapărat.
Precauţii şi contraindicaţii
Păducelul este foarte bine studiat sub aspectul reacţiilor adverse, în doze normale neavând reacţii adverse notabile. Totuşi, în fitoterapie şi în nutriţie există un capitol mai puţin cunoscut, şi anume cel al efectelor paradoxale, care apar foarte rar (1% din cazuri), exercitându-se asupra unor persoane care au predispoziţii speciale. De pildă, valeriana, care este unul din cele mai puternice sedative şi somnifere, asupra unui număr foarte mic de persoane are efecte opuse, creând stări de agitaţie şi insomnie. În ceea ce priveşte păducelul, el poate produce în cazuri foarte rare dereglări de ritm cardiac şi stări de indispoziţie (dureri de cap, greaţă etc.). Ca atare, păducelul va fi administrat în primele 2-3 zile în cantităţi mici (1-2 capsule pe zi), doza crescându-se până la cea normală doar dacă nu apar reacţiile adverse menţionate. Supradozarea păducelului, adică depăşirea de 10-20 de ori a dozelor normale, care sunt 30 g la planta întreagă şi 16 g la extract, pot produce aritmie cardiacă, greaţă şi hipotensiune.
Extractul din fructe de păducel
Cercetările aprofundate făcute de către medici pentru avizarea plantelor medicinale, arată că această plantă are efecte benefice certe asupra aparatului cardiovascular.
Fără doar şi poate, în momentul de faţă, nu există un alt remediu natural care să aibă o acţiune atât de complexă şi de intensă, pentru prevenirea infarctului miocardic, care este prima cauză de mortalitate la nivel mondial. De pildă, un studiu făcut în anul 1999, pe mai bine de 1.000 de pacienţi suferind de insuficienţă cardiacă a dat rezultate uimitoare. Conform acestui experiment, după şase luni, peste 65% dintre pacienţii cardiaci se simţeau mult mai bine sau bine după tratamentul intensiv cu păducel, iar la alte 10 procente dintre participanţi, se constata o îmbunătăţire a stării de sănătate. Pe termene lungi, administrarea păducelului reduce incidenţa infarctului miocardic cu mai bine de 40%, inclusiv la persoanele hipertensive, care suferă de tulburări de ritm cardiac, ori care au valori ale colesterolului şi ale trigliceridelor mărite.
Cura cu păducel se face timp de 3-6 luni pe an, timp în care se administrează câte 1-2 capsule cu extract de fructe, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Cel mai bun moment pentru curele cu extract de fructe de păducel este la venirea sezonului rece, când aparatul cardiovascular şi sistemul nervos fac un mare efort de adaptare, dar şi în perioadele foarte călduroase, când riscul de infarct creşte exponenţial. Păducelul, în special fructele, sunt printre cele mai bine tolerate medicamente din lume, 98% dintre cei trataţi cu extract neprezentând nici un fel de reacţie adversă, iar ceilalţi doar simptome uşoare.
Păducelul şi… rănile sufletului
În medicina magică a celţilor, a galilor, dar şi a tracilor, se credea că fructele roşii ale păducelului au proprietăţi excepţionale de întărire a legăturilor de iubire, dar şi de refacere a inimilor zdrobite din dragoste. Celţii, de pildă, aveau adevărate ritualuri la început de toamnă, în care tinerii şi tinerele erau împodobiţi cu o cunună de păducel, cu frunze şi fructe, pentru a-şi păstra sufletul viu şi pentru a-şi putea iubi perechea toată viaţa.
Apoi, cel care era rănit în dragoste se retrăgea sub un păducel şi rămânea tăcut până la asfinţitul soarelui, încredinţându-şi într-un fel de tranşă sufletul spiritului acestui copac sacru, pentru a-l tămădui. Când se întorcea, odată cu apariţia stelelor de pe cer, de la ritualul de sub păducel, sufletul său, până atunci chinuit, era curăţat de patimi şi suferinţe, fiind din nou liber.
Popoarele germanice şi cele slave credeau că însuşi lemnul de păducel are proprietăţi magice, întărind inima celor buni şi slăbind inima celor răi şi cu gânduri necurate. Din lemn de păducel erau făcute săgeţi ritualice cu care erau atinşi şi anihilaţi cei bănuiţi că lucrează cu spiritele malefice.
O parte din credinţele populare despre păducel sunt în bună măsură confirmate de studii moderne, care arată că atât fructele, cât şi florile, au efecte sedative şi calmante, ajutând la depăşirea tensiunilor psihice, calmând trăiri negative cum ar fi anxietatea, panica, instabilitatea emoţională — specifice celor care au suferit deceptii sentimentale puternice.
Păducelul şi vârsta a treia
Tratamentul de lungă durată cu flori de păducel are efecte aproape magice asupra persoanelor în vârstă. Studii făcute în Franţa arată că administrarea a 2-3 căni pe zi de ceai de păducel, în cure de foarte lungă durată (6 luni minimum), previne apariţia sau agravarea bolilor de inimă şi a bolilor vasculare, previne depresia şi alterarea capacităţilor mentale ivite odată cu vârsta. Mai multe studii făcute în spitale au arătat creşterea cu până la 40% a capacităţii de efort a bătrânilor trataţi cu păducel. Astfel, testele făcute pe bicicleta medicinală şi la mersul pe jos au arătat că cei care consumă această plantă au mult mai mare rezistenţă la efort, respiraţia lor este mai bine reglată şi mai amplă, iar inima rezistă mult mai bine la solicitările indelungate, faţă de cei care nu consumă această plantă. În concluzie, dacă doriţi să trăiţi mult, dar şi bine, in deplinătatea facultăţilor fizice şi psihice, consumaţi păducel.
(Leacuri şi terapii)