Târnauca, în lunga sa istorie, are pagini comune cu oraşul Herţa. Pe timpuri, Târnauca era moşia cea mai mare şi mai frumoasă din plasa Herţa. În anul 1786, după anexarea unei părţi a Moldovei de nord (Bucovina) la Imperiul austriac, în partea nealipită s-a format o nouă formaţiune administrativă – ţinutul Herţa. Din considerentele că târgul Herţa era mic pentru un centru administrativ, la el a fost alipită Târnauca. În 1788, la Herţa s-a născut Gheorghe Asachi, personalitate eminentă a culturii şi învăţământului din prima jumătate a secolului al XIX-lea din Moldova. Se presupune că viitorul mare cărturar şi deschizător de drumuri a văzut lumina zilei la Târnauca, care pe atunci era considerată parte a Herţei. Regretatul profesor la Şcoala din Târnauca, Dumitru Aioanei, în cartea sa „Târnauca. Chemarea vetrei strămoşeşti”, remarcă: „Bătrânii noştri spuneau însă că Gheorghe Asachi s-a născut la Târnauca, în casa bunicului Grigore Ardeleanu (poate Nicolae Ardeleanu), care trăia la Hergheligeni. Casa bătrânească, aflată la capul dealului Bolniţei, s-a păstrat până în 1940. Copilăria a petrecut-o în casa bunicilor. La vârsta de şapte ani părinţii l-au luat la Herţa, fiindcă la Târnauca nu era şcoală primară”.
Cu câţiva ani în urmă, fiind într-o deplasare la Târnauca, primarul de atunci al satului, Ion Pantea, mi-a arătat în cătunul Hergheligeni locul unde a fost casa bunelului lui Gheorghe Asachi. Era în preajma reformei descentralizării şi am încercat cu domnul primar să schiţăm perspectivele Târnaucăi în acest proces.
Când acest proces a început, în fostul raion Herța se vorbea și despre oportunitatea unei singure comunități. În cele din urmă, au apărut două – Ostrița și Herța, care au cuprins toate localitățile raionului, cu excepția satului Poeni-Bucovina, el făcând parte din componența CT Tereblecea. În cadrul CT Herța satul Târnauca, împreună cu Proboteștiul (Diakivți – cum a fost el „botezat” în perioada sovietică) au o pondere deosebită. În primul rând, Târnauca este una dintre cele mai mari localități din Comunitate, iar în al doilea rând, pe teritoriul fostului Consiliu sătesc Târnauca-Probotești a fost deschis Punctul de trecere a frontierei „Diakivți – Racovăț”, ceea ce înseamnă o sursă sigură de încasări bugetare.
Anume de la tema dată am și început interviul solicitat starostelui de Târnauca, Ion Pantea, fostul primar al satului.
–Sunt câteva luni de când funcționează Punctul de trecere a frontierei „Diakivți – Racovăț”, dar el încă n-a atins capacitatea lui prevăzută. Vama o să aducă venit însemnat în bugetul nostru local atunci, când va începe să treacă prin ea transportul cu încărcături, iar aceasta este prevăzut pe viitor, până atunci se cer asigurate anumite condiții, remarcă starostele Ion Pantea.
–Cu câteva zile înainte de convorbirea noastră, la Cernăuți a avut loc o conferință de presă cu participarea reprezentanților Serviciului de întreținere a drumurilor în regiunea Cernăuți și Consiliului Județean Botoșani, România, care au realizat în comun Proiectul transfrontalier „Îmbunătățirea teritoriului transfrontalier – acțiuni comune pentru îmbunătățirea drumurilor transfrontaliere ale Ucrainei și României”. S-a raportat că în cadrul proiectului a fost reconstruit segmentul de drum Herța – Punctul de trecere „Diakivți” cu o lungime de circa 5 kilometri și s-a discutat despre strategia folosirii în continuare a acestui punct de trecere. Într-adevăr, perspectivele sunt frumoase. Am avut ocazia să apreciez calitatea lucrărilor de reconstruire a segmentului de drum Herța – Punctul de trecere „Diakivți”. Dar, în acest context, n-a fost prevăzută repararea, mai bine zis asfaltarea, drumului de alături Herța – Târnauca?
–Voi adăuga că pentru buna funcționare a vămii este nevoie și de crearea infrastructurii respective – stație de alimentare, magazine și altele, ceea ce se va face după război. În ceea ce privește drumul Herța – Târnauca, pot spune că înainte de război a existat așa un plan. Urma că până în anul 2025 să fie reparat drumul Herța – Târnauca – Tărășeni. Deci, de la Herța se ieșea la drumul internațional care duce spre Punctul de trecere „Porubne”. Cred că războiul a amânat, pur și simplu, realizarea acestui plan important.
–Care este contribuția satelor Târnauca și Probotești la prosperarea Comunității Teritoriale Herța?
–Cel mai mare venit este asigurat de terenurile arabile și de pădure. Dispunem de 6 mii hectare de pământ arabil. A cincea parte ocupă pădurea, întreținută de Ocolul silvic Târnauca. Ocolul silvic, pe lângă faptul că plătește impozite în bugetul local, creează și locuri de muncă pentru consătenii noștri.
–La Târnauca sunt mai mulți întreprinzători. Ei nu și-au suspendat afacerea acum, pe timp de război?
–Unii – da, alții continuă să lucreze. Vreau să spun că la Târnauca n-a lipsit niciodată pâinea proaspătă. Chiar de la bun început, când s-a permis activitatea întreprinzătorilor, în satul nostru au apărut două brutării – a lui Petru Gheorghiu și a lui Ion Ivașcu. Ambele au destui clienți, doar își realizează producția și în localitățile vecine. Recent, întreprinzătorul Petru Gheorghiu s-a folosit de un program de creditare de stat – „eRobota” – și a cumpărat o mașină performantă de mestecat aluatul. Aceasta asigură o calitate mai bună a produselor de panificație.
Magazinele continuă să lucreze, deși nu atât de intens ca până la război. Proprietarii lor plătesc regulat impozitele. Dar, iată, restaurantele s-au închis. Acum nu este timpul petrecerilor. Odată cu încheierea războiului și stabilirea păcii, viața va reveni la normal și la restaurantele din Târnauca se vor juca iarăși nunți, vor avea loc cumătrii, vor fi sărbătorite zile de naștere, jubilee…
–La Târnauca au fost găzduiți refugiați din regiunile din Ucraina, cuprinse de focul războiului?
–La începutul invaziei au fost, dar treptat s-a întors în locurile lor de trai. Iar pe front luptă 20 de consăteni de-ai noștri. Ne rugăm zi și noapte să se întoarcă teferi din aceste lupte și, desigur, victorioși. Avem planuri mari pe viitor, dar pentru realizarea lor e nevoie de pace. Pentru ea și luptă consătenii noștri în rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei.
Atunci, când activa în calitate de primar, domnul Ion Pantea, din îndemnul tatălui său, a ridicat troițe din lemn la toate răscrucile de drumuri în Târnauca. Explicând de ce a procedat așa, el a accentuat: „Pornind la drum și punând la cale orice lucru frumos, omul trebuie s-o facă cu gândul la Dumnezeu”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com