Într-o zi frumoasă de sfârşit de Brumar m-am deplasat la Ropcea, pentru a participa la o activitate de suflet – „70 de ani de la înfiinţarea bibliotecii săteşti”, fiind invitată de şefa Bibliotecii din sat, Gheorghina Zbira. Pe ea o cunosc bine, deoarece am activat mulţi ani la rând la Şcoala medie din localitate. Această doamnă, plină de energie, iubeşte cântecul şi portul, folclorul şi cartea. Chiar de pe băncile şcolii a fost o elevă activă, participând la cercul dramatic, care se bucura de mult succes. Cu atât mai mult că au avut parte de nişte dascăli minunaţi. Este vorba de profesorii de limba română de atunci, cunoscutul Gheorghe Mihailiuc de la Dimca şi Valeria Mihailiuc din Ropcea.
Am intrat în această împărăţie a cărţilor şi basmelor, amintindu-mi cum în anii mei de copilărie alergam cu sufletul la gură să mai iau o carte de la bibliotecă. În încăperea bibliotecii sunt cărţi multe, puse cu multă grijă pe rafturi, conform cerinţelor şi regulilor unei biblioteci. Vorba poetului N. Dabija: „Biblioteca este un paradis cu lumea pusă pe rafturi”. La această masă rotundă s-au adunat ropceni de toate vârstele: pensionari, foştii şi actualii pedagogi ai şcolii din sat, angajaţi din alte domenii, lucrătorii Casei de cultură din localitate împreună cu directorul ei, Silvia Braha. Nu lipseau nici membrii cercului etnofolcloric „Tradiţii”, care sunt nişte vizitatori permanenţi ai bibliotecii şi participă foarte activ la măsurile organizate de aceste aşezăminte culturale. Tot aici, erau prezenţi şi primarul satului Ilie Olari, parohul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, părintele Constantin, care au venit cu cadouri preţioase. În ultimii ani ei participă la toate activităţile publice ale satului, pun în discuţie problemele acute, stăruindu-se să le rezolve pozitiv pe cât e posibil. Căci, după cum a menţionat cineva dintre vorbitori – şcoala, biserica şi primăria satului sunt pilonii de bază pe care se bazează şi are încredere o localitate. La disputa de suflet a fost prezent şi activistul satului, o persoană foarte înzestrată cu dorinţa de a cunoaşte, de a afla cât mai multe lucruri noi în mai multe domenii – fie istorie, fie religie, medicină, biologie, literatură, geografie. Este vorba de dl Dumitru Fedorcea, fost elev al şcolii din sat, participant la acţiunile de luptă din Afganistan.
Şefa bibliotecii a povestit istoria înfiinţării bibliotecii, vorbind despre încăperile în care a fost adăpostită în aceşti ani până şi-a aflat locul stabil în incinta Casei de cultură, care a fost construită şi în mod solemn deschisă în anul 1983, luna noiembrie.
La început, adică în anul 1948, biblioteca s-a aflat în casa unui bun gospodar din sat, Vasile Borcea, care, după cum ne relatează oamenii mai în vârstă, a plecat peste ocean la muncă pe o perioadă de mai mulţi ani, de unde s-a întors cu bani frumoşi şi şi-a construit o casă ce nu se afla prin împrejurimi. Pe atunci biblioteca număra 1.000 de volume în limbile rusă, ucraineană şi „moldovenească”. Prima bibliotecară, Alexandra Opeceniuc, deservea un număr de 200 de cititori. Mai apoi au activat Mihai Petraşescu, Ana Semco, Claudia Martânciuc, Gheorghina Vicovan, iar din septembrie 1972, şefă a bibliotecii (cu un fond de cărţi de 3.500 volume) a fost numită dna Gheorghina Zbira. Biblioteca a avut un număr mare de cititori împătimiţi: T. Petraşescu, V. Buta, E. Olari, V. Costinean, M. Bejan, I. Olari. F. Bogoslaveţ… Au fost pătrunşi de dragostea faţă de lectură şi soţii Dumitru şi Vera Vicovan, care au crescut şi au educat şase copii – cu dragoste faţă de ţară şi neam, faţă de carte şi muncă, cu stimă faţă de cei maturi. Oamenii veneau cu plăcere la bibliotecă, având nevoie de cărţi pentru studii, pentru a acumula informaţii, pentru a savura frumuseţea cuvântului scris.
La această sărbătoare au participat şi un grup de elevi de la CIE din Ropcea, cu un recital de poezii despre carte şi bibliotecă, consacrat jubileului de 70 de ani ai bibliotecii, conduşi de profesoara lor de limba română, Elena Vicovan-Bândiu. Parohul Bisericii locale, Constantin Şubran, a dezvoltat sensul cuvântului bibliotecă, menţionând că, din cele mai vechi timpuri, lectura i-a smuls pe oameni din negura ignoranţei. Prin conţinutul lor cărţile au luat în anumite momente locul dascălilor. Citind cărţi, reuşim să facem călătorii în trecut, prezent şi viitor şi avem posibilitatea să stăm de vorbă, atât, cu noi înşine, cât şi cu lumea întreagă, învăţând lucruri bune.
Primarul satului, dl Ilie Olari, şi-a împărtăşit bucuria că a fost invitat la acest frumos jubileu al bibliotecii săteşti, fiind cititorul ei din anii de şcoală.
– Îmi îndemn copiii şi nepoţii să îndrăgească cartea, să fie adevăraţi oameni, deoarece trăiesc pe acest plai minunat – un sat bogat în tradiţii, cu oameni harnici. De aceea, eu sunt alături de consătenii mei, alături de şcoală, rezolvând problemele arzătoare. Împreună cu preotul satului, îndemnăm oamenii pe făgaşul cel corect şi plăcut lui Dumnezeu. Bibliotecii şi angajaţilor ei le doresc multă energie, spirit de muncă, iar primăria satului va ajuta cu ceea ce îi stă în puteri: căldură, mobilier, mijloace tehnice moderne.
Dna Elena Cozlovschi, care a activat mulţi ani profesoară de limba franceză în satul ei natal, este o cititoare împătimită. În zilele de odihnă sau de sărbătoare îşi consacră mult timp citirii operelor din literatura română şi franceză.
Cu unele propuneri a venit la sărbătoare şi învăţătoarea claselor primare, care deja este la pensie, doamna Rodica Covaci. Atât ea, cât şi soţul ei Iurie, copiii Angela, Georgeta şi Ion s-au folosit de multe cărţi din bibliotecă – izvoare de informaţii. Dna Covaci şi-a expus părerea: e de dorit să fie mai multe standuri cu titluri în limba română, citate despre carte şi oameni iluştri.
La această întâlnire a fost prezentă şi interpreta populară, cunoscută deja departe de hotarele satului său natal – Gheorghina Pascal, care a interpretat o frumoasă doină şi a recitat o poezie, compusă de ea.
La jubileul bibliotecii a fost prezentă şi autoarea cărţii „Ropcea, vatră strămoşească”, care a văzut lumina tiparului în vara acestui an, dna Valeria Mihailiuc. Ea a subliniat că biblioteca – unicul focar de promovare a culturii a fost şi trebuie să rămână atât în aceste timpuri grele cât şi în continuare. Biblioteca este o oază de linişte şi de frumos al sufletului. Astăzi e lăudabil faptul că ropcenii se adună, învaţă şi promovează multe cântece din folclorul local, pun în scenă dansuri vechi, obiceiuri de nuntă, organizează şezători.
Într-adevăr, biblioteca trebuie să rămână şi în continuare un focar al culturii, deoarece mulţi dintre tinerii noştri stau mai mult în faţa calculatorului, în loc să citească o carte bună sau să cânte la un instrument muzical.
Floarea COSTINEAN