La 24 mai este marcată Ziua europeană a parcurilor.
Parcul central din Cernăuți are o istorie de 190 de ani, istorie care începe la 18 mai 1830. Până atunci pe teritoriul lui era pădure, care ocupa și actuala Grădină botanică. Iar în locul, unde în prezent se află Teatrul de vară, era un lac, pe malul căruia se odihneau orășenii. Aceștia numeau acest loc „Grădina poporului”, o traducere a denumirii germane „Volsgarten”.
Prin hotărârea Magistraturii, acest masiv silvic a fost transformat în parc. De-a lungul lui au fost tăiați copacii și creată aleea principală. Au apărut și alte alei, comode pentru plimbările orășenilor. Unii copaci și arbuști au fost înlocuiți cu copacii de specii rare și arbuști decorativi. Teritoriul parcului, cu o suprafață de circa 16 hectare, a fost amenajat conform tradiției europene, în deosebi a celei vieneze, și sub îndrumarea horticultorilor Anton Piotrovski și Karl Bauer. Grație inginerului Adolf Marin au fost plantați 25 mii de arbuști și copaci. Este cunoscut faptul că în anul 1875, în cinstea nunții de argint a cuplului regal al Austro-Ungariei, a fost sădit „Stejarul împărătesc”.
În perioada interbelică Parcul central din Cernăuți era numit „Grădina publică”, denumire firească limbii române. Prin hotărârea Comitetului executiv al Consiliului orășenesc Cernăuți din 11 martie 1946 Grădina publică a fost transformată în Parcul central de cultură și odihnă „M. Kalinin”. La intrare în parc, imediat după porticul masiv în stil elen, a fost ridicat și monumentul „starostelui unional” – Mihail Kalinin.
După destrămarea URSS-ului și obținerii independenței de către Ucraina, împreună cu denumirea a dispărut și statuia lui Mihail Kalinin. În prezent Parcul poartă denumirea „Taras Șevcenko”. Alături de vechile sculpturi au apărut și altele noi, cea mai populară fiind „Inima îndrăgostiților”, unde preferă să se fotografieze, în ziua nunții lor, tinerii însurăței.
A fost reconstruit și Teatrul de vară, pe scena căruia au evoluat artiști cu renume din fosta Uniune Sovietică, inclusiv Sofia Rotaru și Ion Suruceanu, precum și de peste hotare. Aici, în Teatrul de vară, la începutul anilor 90, a avut loc una dintre cele mai mari adunări ale românilor din ținutul nostru, unde s-a decis desfășurarea în fiecare an a sărbătorii „Limba noastră cea română”, iar primele ei ediții au avut loc chiar pe scena acestui teatru.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
