Trăim într-o comunitate în care există reguli universale de comportament în societate, care implică o ţinută morală şi o prezenţă fizică, în armonie cu mediul din jur, cu obiceiurile şi regulile generale de convieţuire, bazate pe respectul reciproc. Felul cum ne prezentăm, cum vorbim, cum reacţionăm în toate împrejurările, ne dezvăluie mentalitatea, educaţia, cultura, caracterul nostru. Educaţia din primii ani de acasă, de care cei mici au parte în familie, defineşte în bună măsură viitorul adult.
Ce trebuie să ştie un copil „de acasă“ până la 6-7 ani? În principal – un anumit grad de autonomie (să se îmbrace singur, să se spele, să fie ordonat), un nivel rezonabil de politeţe, învăţată din regulile impuse de familie, un limbaj dezvoltat care să-i permită să comunice eficient, un grad de dezvoltare emoţională care să-i dea posibilitatea de a-şi controla fricile şi emoţiile şi capacitatea de relaţionare socială.
Printre principalele ingrediente care compun ceea ce se înţelege, în mod tradiţional, un copil „bine crescut, sau cu 7 ani de-acasă” sunt:
- Formula de salut, pe care copilul o învață acasă începând de la etapa când salută prin fluturarea mâinii şi continuând pe urmă cu „bună ziua”.
- Comportamentul în public – copilul ştie să răspundă la întrebări şi să susţină, la rându-i, o conversaţie.
- Comportamentul cu prietenii – Un copil „bine crescut” îşi respectă partenerii de joacă, înţelege şi se conformează regulilor jocurilor specifice vârstei lui.
- Maniere la masă – folosirea eficientă a tacâmurilor, respectul faţă de cel care serveşte masa.
- Recunoașterea greșelilor – „Îmi pare rău” este, la fel ca şi „te rog”, o expresie manierată.
- Tact și toleranță – Va face diferenţa între râsul sănătos şi spiritul de glumă şi râsul care jigneşte, care deschide răni. Şi îl va evita pe cel din urmă. (Pentru părinţi – Odoraş)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com