Republica Cehă sprijină integrarea sporită a Ucrainei și a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, subliniind necesitatea aprofundării cooperării în domeniul energiei, agriculturii și telecomunicațiilor. Ministrul ceh pentru Afaceri Europene, Martin Dvořák, a prezentat recent omologilor săi europeni planul de integrare relevant în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de Externe la Bruxelles. Potrivit lui Dvořák, inițiativa cehă va ajuta Moldova și Ucraina să se integreze mai rapid în piața internă a UE. Este clar că această poziție este susținută de alte state membre ale UE, în special, se știe că inițiativa cehă a primit deja aprobarea și sprijinul din partea Estoniei, Finlandei, Germaniei, României, Letoniei, Sloveniei, Suediei și Danemarcei. În plus, potrivit elaboratorilor, o astfel de integrare economică cu UE ar sprijini semnificativ Moldova și Ucraina în eforturile lor de a contracara influența malignă a Rusiei. Pentru ambele țări, acesta ar fi un stimulent important pentru continuarea reformelor care, în cele din urmă, ar aduce beneficii chiar UE, inclusiv pieței sale interne. Guvernul ucrainean este convins că Ucraina are mult mai multe de oferit UE decât va costa procesul de aderare în sine. În schimb, acestea subliniază importanța pieței ucrainene în sine, puterea Forțelor Armate, care apără efectiv frontierele UE împotriva agresiunii ruse, precum și materiile prime, livrările critice și alte sectoare care pot oferi mult mai mult în termeni de securitate și beneficii economice.
Unii analiști sunt de părere că Ucraina și Moldova ar putea adera la UE în acest deceniu, până în 2029. Conform evaluărilor experților Comisiei Europene publicate anul trecut, atât Ucraina, cât și Moldova au înregistrat unele progrese pe calea integrării europene. Documentele UE afirmă că, în ciuda războiului Rusiei împotriva Ucrainei, Kievul a dat dovadă de o rezistență remarcabilă și de angajament față de parcursul său european. Este dificil să se pună în aplicare reforme sistemice într-o țară aflată în război, iar Bruxelles-ul este conștient de acest lucru, subliniind că este în continuare extrem de important să se continue lupta împotriva corupției, să se reformeze sistemul judiciar și să se pună în aplicare statul de drept. În contextul intensificării agresiunii ruse în Ucraina și al amenințării hibride a Moscovei în Europa, aderarea la UE devine o alegere strategică pentru Ucraina și Moldova, după cum a declarat anterior Josep Borrell, fostul Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate.
Acum mai bine de un deceniu, în iunie 2014, Moldova și Ucraina au făcut un pas istoric către viitorul lor european prin semnarea Acordurilor de asociere cu UE. În următorii ani dificili, țările au mers înainte, implementând cu încredere valorile și prioritățile europene. Viziunea și interesele comune ale Moldovei și Ucrainei au fost, de asemenea, demonstrate de vizita recentă a Președintelui moldovean, Maia Sandu, la Kiev, unde a reiterat faptul că ambele țări împărtășesc aceeași viziune a unei păci drepte care nu numai că pune capăt războiului ruso-ucrainean, ci și previne agresiunile viitoare. În timpul vizitei, președinții Ucrainei și Moldovei au discutat în deosebi despre stabilitatea energetică, contracararea provocărilor hibride din partea Rusiei, dezvoltarea parteneriatului economic și integrarea europeană. În același timp, invazia rusească brutală la scară largă în Ucraina, care durează de trei ani, continuă să modeleze prioritățile comune ale ambelor țări – securitatea, stabilitatea și calea spre pace, a declarat Maia Sandu. Criza energetică care a izbucnit la începutul acestui an în Transnistria ocupată de Rusia a fost, de asemenea, printre principalele subiecte ale întâlnirii. Președintele a menționat că Rusia a creat o criză energetică după încercările sale fără precedent de a interveni în alegerile și referendumul din Moldova, care au eșuat, și că Moldova și Ucraina vor lucra acum împreună și cu UE pentru a proteja oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului de șantajul Rusiei și pentru a evita nu numai o criză energetică, ci și o criză de securitate. După cum știți, livrările de gaze rusești către Transnistria ocupată au încetat la 1 ianuarie 2025, după ce Ucraina a oprit transportul gazelor rusești prin propriul sistem de transport al gazelor. Kremlinul a refuzat să furnizeze combustibil Transnistriei ocupate prin intermediul unei rute alternative și a întrerupt unilateral livrările de gaze către regiune, lăsând zeci de mii de oameni fără alimentare cu gaze în mijlocul iernii.
Analiștii consideră că este, de asemenea, clar că Kremlinul nu intenționează să rezolve această criză, ci mai degrabă să o fomenteze, iar acest conflict legat de gaz, ca și cele anterioare, poate face parte din planul clarvăzător al Kremlinului de a destabiliza țara pe care Moscova nu intenționează să o lase să plece din orizonturile sale imperiale. Ungaria și Slovacia continuă să urmeze exemplul Kremlinului și, în consecință, să șantajeze UE. În UE, Orban și Fico sunt cunoscuți pentru poziția lor pro-rusă. În același timp, gazul și petrolul rusesc ieftin au fost cele care le-au permis acestor doi politicieni să construiască regimuri nedemocratice, astfel încât „angajamentul” lor față de prioritățile lui Putin este destul de ușor de înțeles și, din fericire, nu găsește un sprijin larg în UE.
Încercările Moscovei de a păstra controlul asupra republicilor post-sovietice și menținerea lor efectivă în sfera sa de influență sunt destul de evidente și nu reprezintă niciun secret. În acest fel, Kremlinul încearcă să se îndrepte spre o versiune de vis a unei URSS reînnoite sub conducerea de necontestat a Rusiei, ca o încercare de a-și restabili fosta putere și glorie imperială. Cu toate acestea, acest lucru nu se face întotdeauna într-un mod „prietenos”, ci mai degrabă invers –Kremlinul este obișnuit să acționeze prin forță, șantaj, intimidare și chiar război deschis. Acestea sunt metodele și consecințele acțiunilor regimului Putin pe teritoriile fostelor republici sovietice. Vedem și simțim aceste rezultate în multe părți ale spațiului post-sovietic: Transnistria, Abhazia, Ucraina. Printre pârghiile influenței rusești, merită menționat conflictul înghețat din Transnistria – anul curent se vor împlini 35 de ani de când Rusia a început acest conflict și, ulterior, a forțat înghețarea războiului din Transnistria. Și totul a început, conform schemei bine stabilite a Kremlinului, cu limba rusă și cu armata, pe care Kremlinului îi place să o poziționeze ca un „gardian al păcii”. Cu toate acestea, întreaga lume știe deja cum se termină o astfel de „menținere a păcii” — cu agresiune, teroare și represiune în teritoriile ocupate. Este benefic și important pentru Kremlin să mențină conflictul moldo-transnistrean la stadiul de acțiune lentă și control cât mai mult timp posibil. Este clar că regimul lui Putin nu se va opri aici și ar trebui să ne așteptăm la încercări chiar violente de destabilizare, deoarece Rusia se îndreaptă sistematic spre destabilizarea Europei.
Cu toate acestea, Ucraina și Moldova împărtășesc valori europene și un obiectiv comun. Ucrainenii continuă să lupte pentru victorie nu numai pe câmpul de luptă, ci și pe arena politică internațională, apropiindu-se de intențiile și valorile europene și îndepărtându-se de metodele rusești. Și pe această cale, atât Ucraina, cât și Moldova au reușit să obțină sprijinul chiar și al acelor țări care erau considerate sceptice cu privire la intențiile lor de integrare europeană, și acestea sunt din ce în ce mai multe. Astfel, nimeni nu pare să aibă îndoieli cu privire la viitorul comun al Ucrainei, Moldovei și UE, mai ales că stabilitatea continentului european se află într-un moment critic și, prin urmare, este deosebit de important ca Ucraina, ca și Moldova, să devină membri cu drepturi depline ai unității europene.
Taras POPOVYCI,
expert
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com