Calul este unul dintre cele mai frumoase, grațioase și puternice animale domestice. Calul năzdrăvan din povești are de acum „prototipuri” reale, care îl poartă pe om mai iute ca adierea vântului. Însă mașinile nu-l pot înlocui pe cal definitiv, deseori fiind nevoie măcar de un singur cal-putere…
Calul, ca forță de tracțiune, este folosit tot mai rar în localitățile rurale. Numărul acestor animale prevalează în satele de la poale de munte, dar mai ales în gospodăriile silvice. Dl Gheorghe Bândiu, pădurar la Ocolul silvic Ciudei, raionul Storojineț, mai demult era preocupat de ideea de a organiza un concurs sau competiții cu caii. Și, iată, că în zilele precedente de odihnă ideea a fost realizată și repede mediatizată. Concursul de „frumusețe și forță” s-a desfășurat în apropierea satului Crăsnișoara Veche, care face parte din Comunitatea Teritorială Unită Ciudei. La „compartimentul forță” urma să se clarifice care dintre cei 21 de cai participanți este mai puternic, trăgând la o anumită distanță bușteni mari și grei. Iar la „compartimentul frumusețe” s-a pus preț pe grațiozitatea cailor, felul cum ei sunt îngrijiți și reacționează la comenzile „stăpânilor”.
– Prin organizarea acestui concurs, mi-am pus scopul să atrag atenția oamenilor asupra faptului că nu trebuie să ne lipsim de cai, a specificat domnul Gheorghe Bândiu. În Ocolul silvic din Ciudei au mai rămas patru perechi de cai. La competiții au participat și cai de la ocolurile silvice din Igești, Crasna, din alte localități. Pe timpuri la lucrările din pădure erau folosiți mai mulți cai de rasă de tracțiune. Nu am cumpărat cai din altă parte, ci au rămas din generație în generație din perioada sovietică. Caii execută un volum mare de muncă, dar și îngrijirea lor cere tot muncă și sârguință din partea omului. Important este să iubești aceste animale. Iată, am urmărit cum s-a desfășurat concursul nostru. Am rămas încântat de felul cât de înțelepți sunt unii cai. Ei executau întru totul comenzile stăpânilor lor, aveai impresia că le-a mai rămas să vorbească cu glas de om, așa ca în povești.
– Concursul a fost reușit și în mare măsură am realizat ceea ce am văzut cu ochii mei în alte gospodării silvice, precum și în România. Cred că va fi un concurs tradițional, dar cu mai mulți participanți, a conchis pădurarul Gheorghe Bândiu.
„Cultul calului” se mai păstrează la Ropcea, o altă localitate din raionul Storojineț. Cu ani în urmă aici a fost și o fermă de creștere a cailor de rasă, iar președintele colhozului local, Gheorghe Moscaliuc, avea ideea amenajării în localitate a unui adevărat hipodrom. Colhozul s-a desființat și caii „s-au mutat” în gospodăriile individuale ale ropcenilor.
– În majoritatea din cele 1.200 de gospodării individuale din satul nostru erau întreţinuţi cai, acum au mai rămas circa o sută de cai, dar avem și o sută de tractoare, spune primarul Ropcei, dl Ilie Olaru. Tehnica mică face minuni, dar mai calitativ este lucrul executat cu ajutorul calului. Iată de ce consătenii mei mai țin cai pe lângă casă, dar mai ales acei care muncesc în pădure.
În satele din raionul Noua Suliță numărul cailor e în scădere catastrofală.
– La noi, la Bălcăuți, numai doi gospodari țin cai, mai mult din obișnuință, precizează starostele acestui sat, dna Nina Flueraș. Lucrând toată viața cu caii, le vine greu să se despartă de ei. Acum sătenii pun preț pe blocurile cu motor, cu care pot executa mai toate lucrările agricole.
Nu se poate despărți de cai nici domnul Procopie Plantus din Stănești, raionul Hliboca, care a trecut de vârsta ieșirii la pensie.
– Din anul 1973, de când am venit din armată, am lucrat în colhoz căruțaș, povestește domnul Procopie. Nu am renunțat la cai nici după ce s-a desființat colhozul. Până nu demult am avut doi cai, acum mi-a rămas numai unul. Povara anilor crește și nu am acea putere din tinerețe ca să îngrijesc de doi cai. Dar pe lângă cal muncește și omul, căci calul trebuie bine hrănit, doar n-o să-l ții numai cu fân. La noi, la Stănești, are cai și fratele meu, Petru. Pe unde trece calul, nu trece tehnica. De-aș fi de douăzeci de ani tot de cai aș îngriji…
De regulă, la serviciile gospodarilor care au cai apelează oamenii bătrâni și singuratici, care nu reușesc să-și lucreze loturile de pământ.
– Le ajut cu mare plăcere și mă bucur că cineva are nevoie de cai, conchide domnul Procopie Plantus.