La 18 decembrie 1737 s-a stins din viaţă Antonio Stradivari (cunoscut și ca Stradivarius), vestit lutier, un creator italian de instrumente muzicale cu coarde, în special viori, rămase celebre până astăzi. Antonio Stradivari (1644-1737) a făurit aproximativ 1.100 instrumente din care circa 600 au rămas cunoscute astăzi. A construit în atelierul său din Cremona viori, viole, violoncele, chitare dar și o harpă, actualmente aflată în proprietatea Academiei de muzică din Neapole, Italia. Instrumentele sale sunt, pe lângă sunetul deosebit și rareori egalat, o investiție financiară foarte bună. În ultimii 40 de ani prețul instrumentelor semnate Stradivarius a crescut de peste 200 de ori, ajungându-se astăzi a fi estimate la 6-7 milioane de Euro per instrument (ceea ce ar însemna circa de 500 de ori greutatea lor în aur), și sunt în continuă creștere.
La 18 decembrie 1915 s-a născut Vintilă Horia (Horia Caftangioglu), scriitor român din exil, autor al romanului „Dieu est né en exil”, pentru care a primit premiul Goncourt în 1960 („Mai sus de miazănoapte”). În februarie 1946 a fost condamnat în România (de Tribunalul Poporului) la muncă silnică pe viaţă. Vintilă Horia a trăit, succesiv, în Italia, Argentina, Spania, Franţa, din nou în Spania. A decedat la 4 aprilie 1992 la Villalba, în Spania.
În ziua de 18 decembrie a anului 1922, la Dayton în SUA a fost efectuat primul zbor de încercare cu elicopterul conceput şi realizat de inginerul american de origine română George de Bothezat (Gheorghe Botezatu). George de Bithezat (1882-1940) a fost şi un om de afaceri şi
cunoscut pentru contribuțiile sale de pionierat din domeniul elicopterelor. Gheorghe Botezatu a realizat în studiile pe care le-a făcut privind traseele Pământ — Lună — Pământ, o mulțime de variante a traiectoriilor posibile de urmat. Cu mult mai târziu, aceste calcule au fost luate în considerare cu ocazia Programului Apollo (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth), de cercetare a spaţiului cosmic. Gheorghe Botezatu s-a născut în Gubernia Basarabia, la 7 iunie 1882. A urmat cursurile liceale din Chişinău, după care s-a înscris la Facultatea de Științe Naturale din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. În perioada 1902-1908 este student la Institutul Politehnic din Harkiv, devenind inginer. Urmează în perioada 1908-1909 studii postuniversitare la Universitatea Gottingen și Universitatea Humboldt din Berlin. A plecat, în anul 1910, la Paris, unde-și ia doctoratul la Sorbona în 1911. Este recunoscut ca fiind primul om care a făcut un astfel de studiu în domeniul aviaţiei. În perioada 1911-1916 ține cursuri de mecanică teoretică, aerodinamică la Colegiul Militar de Aviație și la Facultatea de Construcții Navale din cadrul Institutului Politehnic Petrograd. Proiectează și construiește în 1917 un avion cu stabilitate absolută pe care îl testează în zbor. Sistemul Botezatu avea în compunere un sistem giroscopic de control reprezentând prima formă de pilot automat din aviație. În perioada 1917-1918 este director al laboratoarelor de aerodinamică din Odesa, consultant științific la Ministerul de Război și la Ministerul Educației din Rusia.
După ce primește invitația de a lucra în SUA, în mai 1918 părăsește Petrogradul bolşevizat și, cu ajutorul personalului diplomatic american, ajunge la Murmansk de unde părăsește ilegal Rusia. Devine director al Laboratorului de Aerodinamică și profesor la Universitatea din Dayton, Ohio. Lucrează ca expert în aerodinamică la Comitetul Național Consultativ pentru Aeronautică (NACA) din Washington. În 1921 a semnat un contract cu armata SUA prin care a primit un salariu anual de 10.000 dolari și 200.000 dolari pentru construcția unui elicopter experimental. În 1922 elicopterul este construit în secret la Centrul de Aviație de la Dayton cu toate că piloții de încercare au zburat cu elicopterul pe deasupra hangarului unde se făceau cercetările.
Elicopterul a zburat de mai multe ori la altitudine mică și pe distanțe scurte. Prima dată a zburat în 18 decembrie 1922 când s-a menținut în aer la o înălțime de 1,8 metri timp de un minut și 42 secunde. Următorul zbor a fost în 19 ianuarie 1923 când a avut la bord două persoane și s-a ridicat până la înălțimea de 1,22 metri. La 23 februarie 1923 elicopterul s-a menținut în aer timp la înălțimea de 4,5 metri timp de 2 minute și 45 secunde. Din cauza costurilor mari, zborurile experimentale au fost sistate. Muzeul Național al Aerului și al Spațiului din Washington expune și astăzi părți din elicopterul său.
La 18 decembrie este prăznuit Cuviosul Daniil Sihastrul. Hotărârea sinodală de canonizare a fost luată la 20 iulie 1992. Sfântul Daniil Sihastrul este cunoscut şi sub numele de „Daniil Schimonahul” sau „Daniil cel Nou”, nume care nu mai fac posibilă confuzia cu prorocul din Vechiul Testament.
S-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţi.
Ajunge la Schitul Sfântul Lavrentie din apropierea Putnei, locul intrării sale în monahism.
Mai târziu Daniil Sihastrul s-a retras pe o stâncă de pe malul râuleţului Viţeul, unde a dăltuit un paraclis. Se mai văd şi în zilele noastre, după atâtea secole, pridvorul, naosul şi altarul. Dedesubt cuviosul avea o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie.
Potrivit tradiţiei, Cuviosul Daniil i-ar fi prezis lui Ştefan cel Mare că va urca pe tronul de domnie al Moldovei. După cum scrie Ion Neculce în letopiseţul său, cuviosul Daniil este cel care l-a îndemnat pe Ştefan Vodă să continue lupta împotriva turcilor şi tot de la el a venit îndemnul de a zidi Mănăstirea Putna.
Nu se cunoaşte data trecerii sale la cele veşnice. A fost înmormântat în partea sudică a pronaosului bisericii Mănăstirii Voroneţ. Un deget, ferecat în argint şi împodobit cu unsprezece mărgăritare şi un granat, se păstrează la Mănăstirea Putna. El poartă inscripţia: „Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voroneţ, cu toată cheltuiala mea în anul 7257 (1749), în 4 decemvrie”.
Se consideră că acest deget, ferecat în argint, arată că sfintele moaşte ale lui Daniil Sihastrul au fost, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, expuse în mănăstire.
Despre acest deget, care este păstrat la Mănăstirea Putna, tradiţiile spun că este degetul arătător de la mâna dreaptă a Sfântului Daniil, cu care el a arătat voievodului Valea Putnei, unde l-a îndemnat să ridice mănăstirea.
Râvna credincioșilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneț, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormânt moaștele făcătoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul și să le așeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuși Mitropolitul Dosoftei le-a sărutat, cum singur spune în Viețile Sfinților, scrise și tipărite de el la Iași în anii 1682-1686. Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania și la Sfântul Munte, de unde veneau credincioși să i se închine și toți îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni”.
Cuviosul Daniil Sihastrul a fost unul dintre cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl al pustiei și povățuitor al călugărilor.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com