La 7 iunie 1716 a murit stolnicul Constantin Cantacuzino, diplomat, istoric și geograf român. Constantin Cantacuzino (1639-1716) a fost un boier din Țara Românească, recunoscut drept un reprezentat de seamă al umanismului în spațiul cultural român, cu aplecare spre domeniile istoria și geografia. A făcut studii la Universitatea din Padova. Un izvor important pentru istoria românilor este harta Valahiei, realizată de el împreună cu Ion Comnen. Cantacuzino este și autorul unei istorii a Țării Românești, în care a încercat să umple lacuna de cunoștințe despre istoria timpurie a românilor. A avut, de asemenea, multă influență în politică, fiind mentorul nepotului său de soră Constantin Brâncoveanu, în timpul domniei căruia a condus multă vreme din umbră politica externă. În numele voievodului, dar și în nume personal, stolnicul a purtat corespondență cu cancelariile importante ale vremii. În 1707 un conflict latent cu Brâncoveanu a escaladat, ceea ce a dus la retragerea lui Cantacuzino pe moșiile sale. Stolnicul și familia Cantacuzino au contribuit la mazilirea și uciderea lui Brâncoveanu în 1714. Succesor la domnie a fost Ștefan Cantacuzino, fiul stolnicului, însă pentru scurt timp, întrucât amândoi au suferit în 1716 soarta lui Brâncoveanu. Harta Ţării Româneşti a stolnicului Constantin Cantacuzino a fost întocmită în intervalul martie 1694 – decembrie 1699. Harta s-a tipărit în anul 1700 la Padova în limba greacă. Ea a apărut sub îngrijirea lui Hrisant Notara, fiind dedicată domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu.
La 7 iunie 1848, la Paris s-a născut pictorul impresionist francez Eugène Henri Paul Gauguin. Eugène Henri Paul Gauguin (1848-1903) a pregătit calea picturii moderne, influențându-i pe fauviști și pe artiștii din gruparea Nabis. Între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care a redat cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieții.
La 7 iunie 1886 s-a născut la București Henri Marie Coandă, pionier al aerodinamicii, inventatorul primului aparat de zbor propulsat prin reacție. Henri Coandă s-a născut în capitala României într-o familie numeroasă. Tatăl său a fost generalul Constantin Coandă, care în anul 1918, pe o perioadă scurtă de timp a îndeplinit funcția de prim-ministru al României. Mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania. Încă din copilărie viitorul inginer și fizician era fascinat de miracolul vântului, după cum își va aminti mai târziu. După absolvirea Liceului „Sf. Sava” în 1896, Henri Coandă urmează Liceul Militar din Iaşi. În 1903, după absolvirea liceului își continuă studiile la Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București.
Fiind preocupat de tânăr de probleme de aeronautică, realizează, de-a lungul anilor, în țară și în străinătate, numeroase invenții și prototipuri, studiind intens acest domeniu. A construit modele de rachete, machetă de avion cu motor, rachetă cu combustibil solid, planoare, a studiat fenomenele aerodinamice din jurul aripilor.
Henri Coandă este realizatorul primului avion cu reacție din lume, încercat de el însuși în 1910, la Issy-les-Moulineaux (Franta), avion ce a fost prezentat și la Salonul Internațional de Aeronautică de la Paris. Este atras de cercetarea fenomenului devierii unui fluid în alt fluid, numit „efectul Coandă” (1934). A efectuat cercetări numeroase în mecanica fluidelor, publicând articole științifice în toate domeniile pe care le-a studiat. Aflându-se la baza numeroaselor aplicații, „efectul Coandă” este, fără îndoială, certificatul de naștere al mecanicii fluidelor, o nouă ramură a tehnicii.
Inventatorul Henri Coandă revine definitiv în România în 1969, ca director al Institutului de creație științifică și tehnică, iar în anul următor, 1970, devine membru al Academiei Române. La 25 noiembrie 1972 Henri Coandă se stinge din viață. Este înmormântat în Cimitirul Bellu din București.
La 7 iunie 1915, în satul Sucleia, raionul Slobizia, pe atunci fiind sub control ţarist, s-a născut Constantin Constantinov, actor de teatru și film sovietic şi moldovean. A făcut studii la Institutul Agricol din Tiraspol (1932-1934), apoi la Şcoala de artă teatrală din Odesa (1934-1937), devenind actor de teatru. Începând din anul 1944, a jucat pe scena Teatrului muzical-dramatic „A.S. Pușkin” din Chișinău (azi, Teatrul Național „Mihai Eminescu”). În anul 1953 a primit titlul de artist al poporului. În teatru a jucat cu precădere roluri de comedie, interpretând circa 100 roluri. În anul 1955 a debutat în cinematografie cu filmul muzical „Leana”, realizat de către studioul «Maxim Gorki» din Moscova. Constantin Constantinov a jucat în aproximativ 50 de filme, interpretând roluri principale, episodice, dar de o mare densitate artistică. La data de 7 iulie 2000 i-a conferit Medalia „Mihai Eminescu”, ca recunoaștere a activității sale de creație rodnică, a meritelor deosebite în dezvoltarea artei teatrale și cinematografice și a contribuției substanțiale la propagarea valorilor spirituale și morale. Constantin Constantinov a încetat din viață la 8 martie 2003, în municipiul Chişinău, la vârsta de 88 de ani, fiind înmormântat în cimitirul din Strada Armenească.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com