Un mare scriitor român, care şi-a făcut studiile superioare în Ucraina, Bogdan Petriceicu-Haşdeu afirma: „Fie pâinea cât de rea, tot mai bună e-n ţara mea”. Da, pâinea de acasă este bună, dar nu toţi au posibilitate s-o câştige acasă. E prea mare şomajul, îndeosebi în localităţile săteşti. În primul semestru al anului 2017 numărul şomerilor în rândurile populaţiei active din punct de vedere economic (15-70 de ani) era de 1 milion 710 mii, inclusiv 585 mii erau din localităţile săteşti. În perioada respectivă în regiunea Cernăuţi erau înregistraţi 8,2 mii de şomeri. Este unul dintre cele mai mici indici pe ţară. Însă, problema constă în aceea că şomajul nu e în scădere, ci în creştere. Numai în luna noiembrie la armata mare de şomeri s-au mai alăturat 309 mii de persoane, cu 9,6 la sută mai mult decât în octombrie anul trecut.
Serviciul de ocupare a forţei de muncă, deşi se străduieşte, dar nu poate face minuni: la un loc de muncă propus pretind cinci doritori. Aşa constată statistica medie pe ţară, dar sunt regiuni unde acest indice este foarte alarmant, în cele industriale, de exemplu. În regiunea Zaporijjie la un loc vacant pretind 185 de persoane.
Evident că asemenea statistici au trezit îngrijorarea Guvernului: angajatul creează mai puţine probleme decât cel fără de ocupaţie. La un moment dat şeful executivului, Volodymyr Groisman, a declarat că nu are nevoie de aceste statistici şi nu se pregă- teşte să-i întreţină pe şomeri, dar, totodată, i-a şi încurajat: „Am să le dau oamenilor locuri de muncă normale şi salarii normale”. Premierul consideră că trebuie să se treacă de la modelul de finanţare a Serviciului de ocupare a forţei de muncă la cel de susţinere a creării noilor locuri de muncă. Deci, nu trebuie să-l hrăneşti pe om cu peşte, ci dă-i undiţa ca el să-şi prindă peşte atât cât doreşte.
Cu peştele (subvenţiile de şomaj) primit de la stat şomerul n-o să fie sătul, dar nici nimeni nu se grăbeşte să-i dea undiţa în mână, adică să aibă un loc de muncă, o afacere pentru a-şi asigura existenţa.
Toate acestea el le poate găsi nu departe – în Polonia vecină, în alte state comunitare. Numeroasa armată de migranţi ucraineni – circa un milion de persoane – au ridicat economia poloneză, în timp ce 2,5 milioane de cetăţeni ai acestei ţări lucrează în ţările occidentale. Fostul preşedinte al Poloniei, Alexander Kwasniewski, a recunoscut că munca cetăţenilor ucraineni au asigurat prosperarea ţării sale, iar acest exod al braţelor de muncă este un fenomen feresc în secolul al XXI-lea.
Dacă pentru Polonia, Italia, Grecia, Spania, Portugalia şi alte ţări comunitare aceasta e normal, pentru Ucraina nu prea. Ea pierde încetul cu încetul fondul genetic al poporului. Locul sfânt nu poate sta gol mult timp. În locul cetăţenilor ucraineni plecaţi în masă peste hotare vor veni migranţi din Asia şi Orientul Apropiat. Pâinea amară a înstrăinării le va asigura şi lor existenţa. Iată cum de la o simplă problemă a şomerilor se poate ajunge la altele cu consecinţe mai serioase pentru soarta întregului popor.