– Pare oarecum straniu în zilele noastre ca un bărbat tânăr să lucreze profesor la o școală dintr-o localitate rurală. Pentru mine e ceva firesc, fiindcă îmi iubesc limba maternă și simt un interes față de ea nu numai din partea elevilor, ci și a părinților lor. Crăsnenii țin la limba și tradiția lor română. Am simțit acest lucru când reformele învățământului, puse la cale la Kiev, au trezit un val de protest și îngrijorări față de soarta de mai departe a școlilor românești din ținut. Învățământul în limba minorităților naționale are nevoie de respect și susținere, astfel se va menține și se va dezvolta. Spun aceasta cu ferma convingere că în școlile noastre există o atitudine foarte serioasă față de însușirea limbii de stat. Am avut posibilitatea să fiu în mai multe țări: Israel, Polonia, Belgia, și am observat stima față de cei ce vorbesc o altă limbă. Așa ne-o dorim și în Ucraina.
Țara are nevoie de intelectuali, iar munca pedagogului este foarte importantă, căci în școală sunt formați și instruiți viitorii cetățeni și făuritori ai statalității. Colectivul nostru pedagogic este destul de tânăr, doar numai câteva persoane sunt trecute de vârsta de 40 de ani. Sunt și tineri pedagogi la început de cale. Desigur că ne-am dori salarii mai mari, dar suntem conștienți de faptul că cineva trebuie să-i învețe pe copii. Fericirea nu e în bani. Respectul prețuiește foarte mult. Când te întâlnești cu foștii elevi și ei îți doresc sincer o zi bună, simți că munca ta este de folos.
Petru MAZUR,
profesor de română la Gimnaziul
din Crasna, raionul Storojineț