Cernăuţiul nu este o urbe asemănătoare Ierusalimului, şi nici cetate ca să aibă porţi de intrare şi ieşire. Însă, intrările în oraş pot fi numite la figurat „porţi”, iar patru dintre ele sunt legate cu podurile peste râul Prut. „Poarta de est” a Cernăuţiului primeşte şi îndreaptă torentul de automobile spre vechiul târg Herţa. Din 1774 şi până în 1918 a fost un „drum al vămii”. Ea, vama între Imperiul Austro-Ungar şi Regatul România, se afla nu departe, la marginea de est a Ţureniului şi Mamorniţei. După un secol, denumirea de „drum al vămii” intră din nou în istorie, deoarece la cinci kilometri de Herţa va începe să funcţioneze Punctul de trecere a frontierei „Diakivţi-Racovăţ”.
Poarta de est este legată şi cu centura oraşului – segment al coridorului de transport de însemnătate internaţională, care confirmă faptul că în „certificatul său de naştere” (se are în vedere uricul scris la curtea domnitorului Moldovei, Alexandru cel Bun, la 1408 – prima atestare documentară a urbei de pe malul Prutului) Cernăuţiul figurează ca oraş de vamă.
Din punct de vedere spiritual poarta de est a Cernăuţiului este orientată nu numai spre răsăritul de soare, ci şi spre Ţinutul Herţei, baştina cărturarului Gheorghe Asachi, deschizător de drumuri în cultura Moldovei din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Şi încă un moment semnificativ. Şcoala românească din Mamorniţa-Vama funcţionează în incinta vechii vămi. Iar pe frontispiciul ei se află placa comemorativă „George Sion”. Născut pe aceste meleaguri, George Sion a intrat în istoria spiritualităţii româneşti ca autorul odei consacrate limbii române: „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim…”.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com