La 2 decembrie 1935, cu 86 de ani în urmă s-a născut Nicolae Labiş, poetul-simbol al anilor 50, numit de criticul Eugen Simion „buzduganul unei generaţii”.
Autorul celebrei poezii „Moartea căprioarei” s-a născut în Poiana Mărului, comuna Mălini, judeţul Suceava. Străbunica sa, Zamfira Blendea (bunica mamei sale, Ana-Profira), era înrudită cu Ştefan, tatăl lui Ion Creangă. Eugen Labiş, tatăl poetului, era fiu de brigadier silvic – ceea ce explică preocuparea pentru vânătoare – şi a fost învăţător. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, familia s-a refugiat în comuna Mihăileşti, lângă Câmpulung Muscel. În 1945, întreaga familie a revenit la Mălini, ridicând o locuinţă nouă. Astăzi – Casa Memorială „Nicolae Labiş”.
În septembrie 1952, în urma unui examen, Nicolae Labiş a fost admis la „Şcoala de literatură”. Prezenţa unui poet de talentul lui Labiş, crescut la şcoala convingerilor comuniste, a fost o binefacere pentru regim, deşi Labiş nu a scris nici o poezie cu dedicaţie către Lenin sau Stalin. Nichita Stănescu mărturisea că nu a îndrăznit să publice nici o poezie cât a trăit Labiș și că l-a invidiat pentru „Moartea căprioarei”. După absolvirea Şcolii de literatură, Nicolae Labiş devine redactor la „Contemporanul”, iar apoi la «Gazeta literară». În 1954 se înscrie la Facultatea de filologie, dar o părăseşte după un semestru. În 1956 are loc debutul editorial al lui Nicolae Labiş cu volumul „Primele iubiri”, el aducând un nou suflu poetic şi mare speranţă. Pregăteşte pentru tipar volumul „Lupta cu inerţia”, care a apărut postum în 1958.
În decembrie 1956, într-un București care dormea netulburat, cu străzi pustii, amorţite de ger, poetul de 21 de ani a traversat pentru ultima dată strada, fiind lovit de un tramvai, accident în urma căruia a murit la 22 decembrie 1956. Unii contemporani sau martori oculari susţin ca ar fi putut fi vorba de un asasinat politic, dat fiind că în acea perioadă poetul nu era în relaţii cordiale cu Securitatea. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.
Poezia de referinţă a lui Nicolae Labiş „Moartea Căprioarei” a fost tradusă în limba ucraineană de către poeta cernăuţeană, Tamara Severniuk.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
