Ghioceii sunt primele flori de primăvară, care înfloresc sub riscul suflării încă reci a iernii, pe care, după cum se spune în popor, încă n-au mâncat-o lupii. În una din zilele de februarie din anul curent am văzut cum au înflorit ghioceii din grădina mea. Însă bucuria mi-a fost de scurtă durată, fiindcă s-a abătut peste meleagurile noastre valuri de aer rece, care au „ars” florile ghioceilor. Ca să le explic nepoţilor ce s-a întâmplat am compus această poveste.
Sunt pe lumea aceasta nişte floricele foarte frumoase şi gingaşe. Ele sunt foarte scumpe oamenilor, deoarece anunţă sosirea primăverii. Iar atunci când vine vremea lor, iar pământul este încă acoperit cu zăpadă, ele răzbat prin stratul alb rămas de la iarnă şi îşi desfac petalele, salutând razele mângâitoare de soare şi esclamând parcă: „Bucuraţi-vă, primăvara e în drum!”.
Anul acesta minunatele flori s-au cam grăbit puţin. Simţind că iarna a uitat de legile sale, ghioceii s-au adresat Crăiesei Albe cu rugămintea: „Dacă ai uitat de gerurile din februarie, daţi-ne voie nouă să-i pregătim primăverii o surpriză plăcută. Când ea va trece hotarul timpului, va păşi pe un covor de ghiocei”. Iarna, fiind ocupată de alte treburi, le-a făcut pe plac ghioceilor, promiţându-le că le va lua apărarea dacă februarie va încerca să se răzbune.
Ghioceii, bucuroşi, s-au pus pe treabă. Mai întâi au răsărit şi au înflorit ghioceii care au văzut şi alte primăveri. Au apărut covoare cu flori în pădure, în câmpie, în grădinile gospodarilor. Erau gata să înflorească şi ghioceii cei tineri, fiind falnici de onoarea de a anunţa prima primăvară în viaţa lor. Oamenii erau uimiţi de această frumuseţe în luna lui februarie. Bucuria lor a stârnit mânia iernii şi ea s-a înfuriat şi a uitat de promisiunea dată. Ghioceii, luaţi prin surprindere de suflarea rece a iernii, i s-au plâns că nu s-a ţinut de cuvânt. „Cuvântul dat e al meu: vreau – îl respect, vreau – nu-l respect”, le-a răspuns cam agitată iarna.
Februarie, ascultător, a făcut pe placul iernii. Şi-a adunat ultimele puteri pentru câteva zile geroase. Zăpadă n-a adus fiindcă nu avea de unde s-o ia. A mânat câţiva nori groaznici, dar ninsoarea s-a transformat în ploaie. Ghioceii atinşi de ger şi-au revenit, au înflorit şi cei tineri. Primăvara adusă de ei i-a bucurat pe toţi.
Morala acestei poveste este următoarea: niciodată să nu le credeţi acelora, care uşor îşi încalcă promisiunea dată.
Valeriu GULPAC,
veteran al învăţământului public din Dinăuţi
Imagini cu ghiocei în grădina sa
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com