O vorbă de duh ne atenţionează că ce-i în mână, nu-i minciună. Din acest punct de vedere pot fi înţeleşi primarii unor sate nouăsuliţene şi deputaţii consiliilor săteşti, care examinează cu multă chibzuinţă diferite variante de formare a comunităţilor teritoriale unite, ba chiar cu teamă că în bugetul comunităţii se vor pierde cele câteva milioane de grivne, asigurate stabil în decursul ultimilor ani în bugetele consiliilor săteşti.
Este vorba de trei localităţi mari şi prospere Mahala, Boian şi Priprutia, care, chipurile, sunt sortite să formeze o singură comunitate teritorială unită. Procesul de descentralizare intră în faza accelerată, iar tărăgănarea lui din partea celor care pun la îndoială principiul „unirii de-a dragul unirii” nu le este pe placul şefilor de rang raional şi regional.
Bunăoară, Boianul şi Priprutia sunt două „localităţi gemene”. Au o singură biserică, de cronicarul Ion Neculce lăsată, un singur cimitir, dar şi distanţa „administrativă” dintre ele este de câţiva metri. Mult timp au făcut parte din unul şi acelaşi Consiliu sătesc, din unul şi acelaşi colhoz. „Separarea” de la începutul anilor 90 a fost benefică pentru ambele localităţi: într-o gospodărie şi într-o primărie mai mică este mai multă ordine. Dar şi veniturile bugetare au început să crească în urma apariţiei pe teritoriul consiliilor săteşti a benzinăriilor, a dezvoltării antreprenoriatului. Nu fără temei şi Boianul, şi Priprutia sunt numite „satele porţilor”. Aici mai la fiecare poartă se vând… porţi. Localnicii au însuşit foarte repede meşteşugul „fabricării porţilor din metal” şi s-au trezit cu clienţi din întreaga regiune: drumul central trece prin satele lor, iar porţile puse de vânzare nu au nevoie de publicitate. Impozitul plătit de ei în bugetul local este ponderabil şi această stare financiară stabilă nu-i împinge spre „poarta comunităţii”, deşi, în cele din urmă, va trebui s-o facă.
Primarul Priprutiei, dl Aurel Babii, presimţind unirea, s-a străduit în ultimul timp să repare şi să amenajeze drumurile satului, să ilumineze uliţele, să întărească baza materială a infrastructurii sociale, ca să lase, după cum afirmă el, fapte frumoase în urma sa. La sesiunea Consiliului sătesc Priprutia, care s-a desfăşurat zilele acestea, deputaţii nu au susţinut ideea formării unei comunităţi teritoriale unite cu Boian şi Mahala, l-a ţinut în loc bugetul prosper al Consiliului sătesc. Iar unirea conţine şi anumite riscuri.
Boianul, care se află între Priprutia şi Mahala, pretinde să fie centrul unei astfel de comunităţi teritoriale unite, fapt cu care nu se pot împăca deputaţii Consiliului sătesc Mahala, mândri de faptul că satul lor are cel mai mare venit în buget. Atunci când unul e tare şi altul e mare este foarte greu să se ajungă la o soluţie avantajoasă pentru toţi. Un argument incontestabil în favoarea unei astfel de comunităţi teritoriale unite este cel spiritual: Mahala, Boian şi Priprutia sunt un fel de bastioane ale limbii, culturii şi tradiţiilor româneşti din regiune, ceea ce nu poate fi nicidecum neglijat.