La 1 aprilie s-au împlinit 84 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă și 34 de ani de când despre el a început să se vorbească deschis, să fie comemorate victimele lui – români din satele din Valea Siretului. Ei nu au putut suporta regimul totalitar stalinist, instaurat în ținut la 28 iunie 1941 și la 1 aprilie 1941 au cerut să treacă în România, în Patria istorică. Deoarece autoritățile sovietice nu le-au satisfăcut cererile, o coloană mare de oameni, cu prapori și icoane au pornit din curtea bisericii din Suceveni spre frontiera cu România și în poiana Varnița de lângă localitatea Fântâna Albă au fost întâmpinați de gloanțele grănicerilor sovietici. Morții și răniții au fost aruncați în gropi săpate în pripă și acoperiți cu pământ. Trei zile s-a mișcat țărâna proaspătă… 50 de ani a fost ținută în tăcere această crimă strașnică a regimului bolșevic. Dar a sosit primăvara renașterii naționale și faptele sângeroase ale cerberilor roși au fost scoase în lumina adevărului pentru a fi condamnate de întreaga societate. Prima cărăruie spre poiana de la Varnița a fost bătătorită de un grup de entuziaști și activiști publici, în frunte cu publicistul și scriitorul Dumitru Covalciuc. Din inițiativa lor, în decursul unei singure nopți a fost ridicată o cruce în locul unde s-a vărsat sânge nevinovat, sânge de martir. Și când oamenii au simțit că pot cinsti creștinește amintirea victimelor tragediei de la Fântâna Albă, s-au organizat și cu prapori și icoane au pornit din curtea bisericii din Suceveni, parcurgând „calea suferinței” până la Varnița, întru comemorarea buneilor și părinților lor, viața cărora a fost curmată tragic la 1 aprilie 1941 în poiana străjuită de brazi, martori tăcuți ai acelui eveniment sângeros. De atunci victimele masacrului au început să fie numite martiri ai neamului românesc, iar Varnița – „Golgota neamului românesc din nordul Bucovinei”. Însăși Societatea victimelor represiunilor regimului totalitar poartă denumirea „Golgota”.
Primele mitinguri de doliu în poiana Varnița au fost organizate anume de Societatea „Golgota”. Această inițiativă a fost preluată și susținută de autoritățile regionale și locale. În ultimii ani de comemorarea, la 1 aprilie, a victimelor tragediei de la Fântâna Albă se preocupă conducerea Comunității Teritoriale Cameanca.
Anul acesta mitingul de doliu la Complexul comemorativ al victimelor tragediei de la Fântâna Albă s-a desfășurat în două etape. Mai întâi parastasul a fost ținut de preoții de la mai multe biserici românești din zonă, în frunte cu protopopul de Hliboca, Ioan Gorda, și protopopul de Storojineț, Vasile Covalciuc, cu participarea Consulului General al României la Cernăuiți, Irina Loredana Stănculescu, însoțită de diplomați de la instituția consulară, delegațiilor din România, primari ai comunităților românești din Valea Siretului, reprezentanți ai societăților național-culturale românești, în primul rând ai Societății panucrainene „Golgota” (președinte Vasile Rauț), ai mediilor de expresie românească din ținut. Masa de pomenire a fost pregătită de către profesoarele de la Liceul din Cupca.
Apoi peste două ore a urmat mitingul de doliu cu participarea șefului AMR Cernăuți, Ruslan Zaparaniuk, primul vicepreședinte al Consiliului Regional Cernăuți, Mykola Guitor, primarului CT Cameanca, Vasyl Zahariuk, Consulului General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, primarilor câtorva comune din România, partenere ale unor comunități teritoriale din regiunea Cernăuți.
La ambele evenimente au fost înălțate rugăciuni atât întru pomenirea victimelor nevinovate ale masacrului de la Fântâna Albă, cât și a locuitorilor din satele comunității, căzuți în actualul război împotriva agresorilor ruși.
„Libertatea Cuvântului” va reveni la această temă mai pe larg.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com