Gheorghe Aiftodi – in memoriam
S-au împlinit 20 de ani de la trecerea în eternitate a jurnalistului, publicistului și istoricului Gheorghe Aiftodi, reprezentant eminent al mediilor de expresie românească din regiunea Cernăuți și din Ucraina din a doua jumătate a secolului XX. În cartea lui de muncă, ca într-un ghid al presei românești din ținutul nostru, sunt trecute următoarele publicații: „Steagul Roșu” (Herța), „Constructorul Comunismului” (Hliboca), „Bucovina Sovietică” (Cernăuți), „Zorile Bucovinei” (Cernăuți), precum și Redacția emisiunilor în limba română a Televiziunii și Radiodifuziunii regionale Cernăuți și Redacția principală a emisiunilor în limba română a Postului de radio Ucraina Internațional (Kiev). În unele cazuri nu numai că a fost membru al acestor colective de creație, ci a stat la începuturile fondării unor publicații ca „Steagul Roșu”, „Constructorul Comunismului” și „Zorile Bucovinei”. Evident că a avut și carnetul de membru al Partidului comunist. Or, pe vremurile celea era imposibil să-ți faci o carieră de succes fără acea „cărțulie roșie”. Dar a fost un comunist onest și cinstit, a crezut sincer în idealurile sociale echitabile scrise în programul partidului. Iar în perioada cât a activat la Universitatea din Cernăuți, a citit cursul de istorie a PCUS. Este regretabil faptul că autorul cărții „Zoriștii”, scriitorul Grigore Crigan, care a lucrat umăr la umăr cu Gheorghe Aiftori la fondarea „Zorilor Bucovinei”, nu l-a introdus și pe el în lista „zoriștilor”.
Putea s-o facă, fără să se abată de la principiul de alcătuire a acestei cărți – „zorist”-literat. Gheorghe Aiftodi, la începuturile activității sale de ziarist, a semnat și a publicat câteva nuvele, iar în puținele culegeri de publicistică în limba română, apărute în anii 70 la Editura „Carpați” din Ujgorod, au fost incluse și schițe de Gheorghe Aiftodi.
În timpul unei deplasări la Kiev, la Compania Națională de Radiodifuziune, redactorul-șef al Redacției principale a emisiunilor în limba română, Gheorghe Aiftodi, care era în prag de pensionare, mi-a încredințat să duc la secția de cadre niște publicații de ale sale, inserate în șpalturile ziarelor îngălbinite de vreme ale „Steagului Roșu” și „Zorile Bucovinei”. Atunci, în compartimentul de tren, am citit nuvele, scrise de șeful meu, Gheorghe Aiftodi. Am regretat că n-a mai mânuit pana inspirației de scriitor…
Gheorghe Aiftodi s-a născut în mica localitate herțeană Pasat. A crescut fără tată. Ținea minte cum tatăl său l-a luat în brațe, l-a ținut un pic, apoi cu un cal alb a pornit la război de unde nu s-a mai întors. A studiat la Școala Pedagogică din Cernăuți, fiind coleg de grupă cu viitorul poet și traducător Mircea Lutic și cu Vasile Hlopin, ambii „zoriști”. După absolvire a fost repartizat la Școala de la Horbova ca învățător la clasele primare. Îi învăța pe copii să scrie și să citească, iar singur a început să corespondeze cu redacția ziarului raional „Steagul Roșu”. Redactorul-șef și Comitetul raional de partid Herța au convins direcția școlii să accepte transferul tânărului pedagog la redacția ziarului. Așa a devenit Gheorghe Aiftodi ziarist.
Și-a făcut serviciul militar într-o unitate de aviație strategică, împreună cu viitorul său coleg de breaslă Viorel Airinei din Mihoreni. Sergentul Gheorghe Aiftodi s-a cerut din unitate ca să susțină examenele de admitere la Facultatea de istorie a Universității din Chișinău, căci pe atunci se permitea așa ceva, ținându-se cont de lipsa de cadre pedagogice. Și Gheorghe Aiftodi a devenit student.
După absolvirea Universității a revenit la baștină. Era în perioada „dezghețului hrușciovist” când s-au înfăptuit și unele reforme administrative. În regiunea noastră au fost comasate raioanele Herța și Hliboca și la Hliboca a început să apară un nou ziar raional – „Constructorul Comunismului”. Printre primii lui colaboratori s-a numărat și Gheorghe Aiftori. Organele de partid au acceptat ca presa în limba română (moldovenească pe atunci) să devină un pic mai independentă și s-a acceptat ca dublajul în limba română „Bucovina Sovietică” să nu redea întru totul conținutul principalului organ de presă al Comitetului regional de partid și Consiliului regional Cernăuți „Radianska Bukovyna”. Astfel, au fost aduși în redacția dublajului câțiva colaboratori noi – Gheorghe Aiftodi, care pregătea materiale pe teme de industrie, Gheorghe Airinei – pe teme agricole, Ilie Ștefureac – pe teme de cultură, redactor adjunct fiind Vasile Levițchi. S-a format, cum s-ar spune, nucleul viitoarei redacții a „Zorilor Bucovinei”. În redacția publicației noi „Zorile Bucovinei” Gheorghe Aiftodi a deținut postul de redactor adjunct. Era și secretarul organizației primare de partid. Mai târziu el a mărturisit că dacă ar fi asistat la acea ședință a biroului Comitetului regional de partid, la care redactorul-șef al „Zorilor Bucovinei”, Vasile Levițchi, a fost concediat din acest post, nu s-ar fi luat o hotărâre atât de drastică. Nu cred că Gheorghe Aiftodi își supraaprecia capacitățile. El avea puterea de convingere, era foarte îndrăzneț și ferm. Era un patriot al neamului său.
Fiind numit în postul de redactor-șef al Redacției emisiuni în limba română la Televiziunea și Radiodifuziunea regională, el a apărat întotdeauna interesele redacției și îi încuraja pe subalterni. Anume el, Gheorghe Aiftodi, l-a angajat în această redacție pe poetul Ilie Tudor Zegrea, în pofida faptului că organele de partid stăteau la îndoială. Datorită poziției ferme a lui Gheorghe Aiftodi poetul-muncitor, Ilie Tudor Zegrea a devenit redactor la radio. Când venea vorba de literatura română din nordul Bucovinei, Gheorghe Aiftodi declara afirmativ că Ilie Tudor Zegrea „este un mare poet” și avea dreptate.
În genere, Gheorghe Aiftodi a fost un iscusit organizator al activității redacționale, a susținut și a promovat tinere talente. Deși n-a reușit să-și susțină teza de doctorat, el s-a regăsit din nou la radio și în calitate de comentator politic. De analizele sale analitice țineau cont foștii colegi de la universitate, istorici cu titluri științifice, precum și comentatori politici de la Compania Națională de Radio cu studii diplomatice. Credea în valorile sociale și a decedat în urma unui atac de cord în preajma Revoluției Portocalii din Ucraina.
Gheorghe Aiftodi a lăsat o urmă frumoasă în ziaristica română din nordul Bucovinei, demonstrând că numai cuvântul care exprimă adevărul are cea mai mare putere de convingere.
În imagini: Gheorghe Aiftodi, împreună cu colegii de la Radio Ucraina Internațional, la jubileul său de 50 de ani și la jubileul de 60 de ani al ziarului „Zorile Bucovinei”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com