E o cultură bianuală, rezistentă la temperaturi reduse, cu o perioadă de vegetație de 80-115 zile. Temperatura optimă de creștere e de 18-20 grade. Sistemul radicular e dezvoltat slab și în cazul deficitului de umiditate, în ea sporește gradul de iuțeală. Ea crește bine pe soluri cu aciditate redusă sau neutre.
Pentru consumul în timpul iernii ridichea se seamănă în a doua jumătate a lunii iunie sau la începutul lunii iulie. Semințele se încorporează la o adâncime de 2-3 centimetri, distanța dintre rânduri fiind de 28-30 cm. Se folosesc 7 grame de semințe la 10 metri pătrați. După însămânțare solul se tasează.
Unul dintre cele mai răspândite soiuri de ridiche de iarnă este ridichea „Albă rotundă”. E un soi semitimpuriu și asigură o recoltă bogată. La fel de răspândit este și soiul de ridiche de iarnă „Rotundă neagră”. Acest soi este foarte roditor, cu termen mediu de maturizare, adică durata de vegetație e de până la 90 de zile, are coajă neagră și miez alb, mustos și puțin iute la gust. Ridichea de soiul „Şvirski” are culoare neagră, durata de vegetație e de 110-115 zile. E un soi foarte roditor.
Este necesar ca solul pe parcela însămânțată cu ridiche să fie afânat periodic, să se mențină umed. În perioada secetoasă semănăturile se vor uda și mulcia. Primul rărit se va efectua la apariția a 3-4 frunze, se vor lăsa plante la distanța de 6-7 cm, iar a doua rărire se va efectua peste două săptămâni, asigurându-se distanța între plante de 12-14 cm.
După rărit plantația de ridiche va fi fertilizată cu cenușă în proporție de 450-500 grame la un metru pătrat. Se recoltează ridichea toamna târziu, dar până la stabilirea înghețurilor.
Valoarea nutritivă a ridichii constă în faptul că ea conține diverse săruri minerale (kaliu, calciu, mangan, fier, sulf, fosfor, acizi aminici, hidrați de carbon, fermenți, celuloză, proteină, glucide, fitoncide, acizi organici, uleiuri eterice, vitamine).
Din ridiche se prepară diferite salate, se poate adăuga la ciorbe. În scopuri curative se utilizează rădăcina și sucul. Ridichea se folosește pentru aprovizionarea cu vitamine, mai ales în timpul iernii, pentru profilaxia răcelii, dar și în calitate de antiinflamator, antisceptic, diuretic, expectorant.
Un conținut mai mare de săruri are ridichea de iarnă, ce influenţează binefăcător asupra metabolismului, stimulează pofta de mâncare. Ea contribuie de asemenea la eliminarea colesterinei din organism. În scopuri curative cel mai des este folosită ridichea de iarnă cu coajă neagră. Medicina populară recomandă sucul de ridiche la tratarea diferitelor boli provocate prin expunere la frig, radiculitei, reumatismului. Se recomandă ridichea și ca remediu de profilaxie la prevenirea aterosclerozei.
Sucul de ridiche neagră contribuie la cicatrizarea rănilor şi a plăgilor. Persoanele care au pietre la rinichi, vezica biliară sau suferă de ateroscleroză folosesc suc în amestec cu miere, în proporţie de 1:1.
Ridichea este contraindicată suferinzilor de ulcer, gastrită, precum şi celor cu aciditate sporită, persoanelor care suferă de inflamaţii intestinale şi boli ale cordului.
Ion CRILIUC, pedolog
Ridichea de iarnă
