Pentru prima dată în Strategia Națională de Apărare a României se vorbește direct despre „comportamentul agresiv al Federației Ruse” și despre „acțiunile de militarizare a regiunii Mării Negre și de tip hibrid” desfășurate de Moscova. Șeful statului roman, Klaus Iohannis, a trimis în această săptămână documentul la Parlament, urmează dezbaterea și adoptarea acestuia, potrivit Radio Europa Liberă România.
Cea de-a doua strategie alcătuită de președinte, după cea din 2015, mai cuprinde „atitudinea și acțiunile Federației Ruse, de încălcare a normelor dreptului internațional”, care „generează perpetuarea și extinderea divergențelor cu unele state occidentale și NATO”.
Este notat și „potențialul de escaladare a tensiunilor existente în regiune, pe fondul consolidării posturii ofensive și agesivității Federației Ruse din ultimii ani și al perfecționării instrumentarului hibrid pe care îl utilizează”.
De asemenea „Federației Rusă contribuie la deteriorarea stabilității regionale”, își consolidează „propriile capabilități militare ofensive în Marea Neagră ” și crează un „sistem de interdicție regională și restricționare a accesului care să asigure controlul asupra bazinului pontic și contrabalansarea acțiunilor de dezvoltare a capabilităților militare aliate pe flancul estic al NATO”. Toate acestea, precizează Strategia Națională de Apărare a Romîniei „reclamă o postură națională de apărare consolidată” și descurajare Rusiei cu sprijinul aliaților.
Este pentru prima data după cel de-al Doilea Război Mondial când România își asumă programatic, printr-un document public atitudinea față de Rusia. Agresivitatea Federației Ruse este o sintagmă care apare de cel puțin două ori, în vreme ce descrierea peisajului de securitate, sugerează fără dubii că Rusia este percepută ca inamic. Printre cele 25 de riscuri identificate de specialiștii președintelui se numără și „lipsa de transparență asociată armamentului Federației Ruse staționat în regiunea separatist transnistreană” în cadrul mai larg al dezechilibrelor din regiunea Balcanilor de Vest și din Ucraina.
Capitolul referitor la riscurile la adresa României începe cu cele care vin din interior și care pot duce la erodarea democratică, inclusiv prin faptul că banii statului nu ajung la destinație din cauza unor „acțiuni nelegitime” ale unor „grupuri de interese” și din pricina nivelului crescut al evaziunii fiscal. Riscurile din exterior sunt cumva pe locul doi și este vorba mai ales despre granița de Est a României, unde reducerea șanselor R. Moldova de a se apropia de UE și balansul ei spre Rusia ar putea afecta securitatea țării. În plus, Strategia vorbește de spre „factori” care pot limita capacitatea României de a-și promova interesele în UE și NATO și care pot duce la „alterarea procesului decizional în domenii strategice”.
Libertatea Cuvântului – www.lyberti.com
