O adevărată comunitate românească la Moscova
Dar în Moscova se stabiliseră mulți români din Basarabia și înainte de perestroikă. Capitala este totdeauna mirajul oamenilor din provincie. Cu atât mai mult în cazul capitalei unionale, unde cei veniți din republici se puteau înfrupta din bunurile destinate doar națiunii dominante. În Moscova s-au stabilit dea lungul timpului scriitori, artiști, oameni de știință, muzicieni, medici din RSS Moldovenească, constituind o adevărată comunitate română.
Unii au obținut buletinul de Capitală datorită talentului și valorii lor excepționale, alții, pur și simplu, prin căsătorie. În pofida rusificării forțate, mulți dintre ei nu-și uitaseră originea românească și se simțeau atrași de oaza de românism care era Ambasada Română la Moscova.
În anii comunismului, KGB-ul urmărea îndeaproape, făcând aproape imposibil, accesul cetățenilor sovietici în ambasadele străine. Cei care intrau, fie aveau invitații la diferite acțiuni organizate Ziua națională, primiri, manifestări culturale, fie veneau cu alte motive întemeiate, fie își asumau riscul (dacă nu era un risc „asumat“ de alții). După desființarea URSS și declararea Federației Ruse ca stat independent și suveran, noile „organe“ rusești au mai menținut unele restricții privind intrările și ieșirile străinilor în misiunile diplomatice din Moscova.
În cazul nostru, comunitatea română a început să ne frecventeze cu mai mult curaj ambasada. Acțiunile organizate cu diaspora ofereau prilejul tuturor celor ce gândeau românește să se simtă printre ai săi. La recepții, acțiuni culturale de genul aniversării zilei de naștere a lui Eminescu, Zilei Mărțișorului, era invitată comunitatea română, dar și cei aflați temporar în Moscova reprezentanți ai diferitelor firme, muncitori, tineri veniți la studii ș.a.
Aceștia aveau surpriza plăcută să se întâlnească cu scriitori Nicolae Dabija, Ioan Ungureanu, Mihai Prepeliță, Vasile Țurcanu, traducătorul Chiril Covalgi, cu personalități din lumea muzicii Emil Loteanu, Eugen Doga, Alla Baianova, Nadejda Ciopraga, cu artiști ca Svetlana Toma, care le prezentau momente din mai vechile sau din ultimele lor creații. La asemenea acțiuni i-am cunoscut personal pe academicianul Grebenikov, originar din Galați, pe renumitul chirurg Vasile Mitiș și, după cum am mai menționat, pe martirul Gulagului, Alexandru Șoltoianu.
Și am mai avut prilejul să-l cunosc cu ani în urmă pe excelentul traducător din limba română Iurii Kojevnikov, după ce în perioada studenției îl cunoscusem la Iași pe poetul George Lesnea, cel mai talentat traducător român de limba rusă. Lucru important pentru mine, ca traducător din literatura rusă. Personalul ambasadei se străduia să organizeze acțiuni cât mai interesante, să creeze o ambianță cât mai plăcută, dar și să ofere informații de ultimă oră despre situația și evenimentele din țară. Cu prilejul acestor acțiuni se puneau la dispoziție participanților ziare, reviste, cărți și filme despre țara noastră. S-a pus problema să deschidem un centru cultural la Moscova, dar s-a renunțat să sperăm că numai pentru moment din lipsă de spațiu și, mai ales, de fonduri.
2001 prima slujbă în limba română după trei sferturi de secol
Au fost făcute unele încercări de a se oferi dreptcredincioșilor români din Moscova un lăcaș de cult. Prin 1994-1995 s-au făcut demersuri, dar fără rezultat, să se reconstruiască și să se redea circuitului religios o biserică ce fusese cândva a românilor din Moldova și care în anii terorii staliniste devenise depozit. De-abia la 16 aprilie 2001, prin strădania ambasadei și a lui Stan Terzi, Rodion Popa, Vasile Țurcanu ș.a., s-a reușit să se oficieze, după mai bine de trei sferturi de secol, prima slujbă în limba română la o biserică de lângă Moscova (Besedî).
În anul 2000 a făcut o vizită la Moscova Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru a participa, alături de alte înalte fețe bisericești, la sfințirea Catedralei lui Iisus Mântuitorul din Moscova.
În anul 1993 au fost trimiși în vacanță în România un grup de copii, ai căror părinți au fost deportați imediat după război în Siberia. Acești copii s-au întors cu impresii minunate și au povestit părinților cât de minunată este patria străbunilor. Din inițiativa unor români inimoși, stabiliți mai demult în Moscova, s-au organizat asociații de prietenie și societăți culturale. Remarcăm, astfel, Asociația Româno-Rusă, condusă de prof. dr. ing. Rodion Popa, Societatea Culturală Interregională Moldova, condusă de profesorul universitar Stan Terzi, filiala „Ligii Pentru Unitatea Culturală a Românilor de Pretutindeni“, condusă de academicianul Eugen Doga, președinte, și de cunoscuta cântăreață de operă Elena Dimitriu Vasilieva, secretar executiv, o filială a Asociației „Pro Basarabia și Bucovina“, condusă de Alexandru Șoltoianu – adevărate nuclee ale românismului în Federația Rusă.
Reprezentanții acestor organizații inițiază diferite acțiuni pentru promovarea valorilor culturale românești, dar participă și la manifestările specifice din patrie, precum Congresul Spiritualității Române. În condiții vitrege, aruncați la mii de kilometri distanță, ca urmare a politicii de cotropire și de deznaționalizare, dar și de avatarurile vieții, românii și-au păstrat intact spiritul național. Nu numai că nu și-au uitat originea, ci au visat și visează la revenirea la patria-mamă. Un prim pas spre realizarea acestui vis este înfăptuirea unității culturale a românilor de pretutindeni.
historia.ro „Timpul” (Chișinău)
