În Rusia ar putea exista peste 800 de centre temporare în care sunt ținuți ucrainenii deportați, inclusiv copii. În plus, în Belarus există între 4 și 10 astfel de centre. Potrivit Audiovizualului public ucrainean, despre aceasta a comunicat în cadrul mese rotunde „Ucrainenii deportați în așa-numitele „centre de aflare temporară” — un loc de ședere sau noi lagăre?” Vladislav Gavrilov, istoric și cercetător la proiectul „Where Are Our People?” („Unii sunt oamenii noştri?”), invitat la Inițiativa pentru cooperare internațională privind copiii de la Universitatea Georgetown (SUA). Practica deportărilor este o obișnuință în Rusia, spune Gavrilov. Valurile de deportări au avut loc în 1939-1941 și 1947: ucrainenii, germanii, tătarii din Crimeea și grecii au fost plasați în așezăminte speciale pentru persoanele „nesigure”. Acesta este motivul pentru care Gavrilov numește „noi lagăre” deportările din timpul invaziei rusești pe scară largă din 2022.
„Din păcate, atunci când rușii îi deportează pe cetățenii noștri și îi plasează în aceste lagăre, în așezări speciale, ei nu au de gând să-i întoarcă rapid – nu au de gând să-i întoarcă deloc. De aceea, credem că aceste așa-numite centre de şedere temporară sunt analogii moderne ale lagărelor care au existat în URSS”, spune istoricul.
Proiectul „Unde sunt oamenii noștri?” a stabilit că, la începutul invaziei la scară largă, rușii i-au dus pe ucraineni în așa-numitele centre de cazare temporară din regiunile Rostov, Voronej, Belgorod, Sverdlovsk, Republica Bașkiria, Iakutia și Ţinutul Habarovsk. Cetățenii ucraineni au fost plasați în centre de recreere, cămine și orfelinate. Apoi au fost adesea mutați în adâncul Federației Ruse. „Am văzut pe un site rusesc că există cel puțin 807 astfel de centre de şedere temporară”, afirmă Vladislav Gavrilov.
Există, de asemenea, centre de şedere temporară pentru ucraineni, inclusiv pentru copii, în Belarus, care este un colaborator al Rusiei. Există între 4 și 10 astfel de locații, de exemplu, în regiunile Minsk și Gomel. Potrivit cercetătorului Vladislav Gavrilov, acestea sunt finanțate de Fundația Aleksei Talai, iar unul dintre fiii autoproclamatului președinte belarus, Alexandr Lukașenko, Dmitri Lukașenko, oferă, de asemenea, fonduri pentru aceste tabere.
Potrivit istoricului, Rusia desfășoară activități de rusificare și militarizare cu ajutorul copiilor.
„Am dat de informații despre copiii deportați din regiunea Donețk, unde aproximativ 100 de adolescenți au fost recrutați în așa-numita „armată junior” și au depus jurământul de credință față de statul rus”, adaugă cercetătorul.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com