Folcloristul şi istoricul român, membru corespondent şi traducătorul Dimitrie Dan s-a născut la 8 octombrie 1856 în Suceava. Fiu al Domnicăi, fiica preotului din Straja, şi al lui Nicolae Dan, cizmar. Dan face studii gimnaziale la Suceava şi, din 1876 — studii universitare de teologie la Cernăuţi. Din 1870 devine membru al Societăţii pentru cultură şi literatură română în Bucovina, în 1880 este hirotonit preot la Straja şi Lujeni, apoi din 1920 devine consilier la Mitropolia din Cernăuţi.
A fost membru al Comisiunii Centrale din Viena pentru cercetarea şi conservarea monumentelor artistice. Devine, în 1904, la propunerea lui Ioan Bianu, membra corespondent al Academiei Române şi membra al Comisiunii Monumentelor Istorice din Bucureşti. A publicat studii de istorie bisericească locale, documente istorice, monografii asupra unor cărturari români, monografii de mănăstiri, poezii, tradiţii şi credinţe populare, studii de etnografie şi toponimie, studii asupra unor naţionalităţi din Bucovina etc. A fost un iubitor al românilor şi al tuturor etniilor bucovinene contemporane vremii sale, primul om modem al Bucovinei, prin activitatea de folclorist de marcă, diverse studii de istorie şi de cultură bisericească, atrăgând de altfel atenţia asupra nevoii imperioase de înregistrare a documentelor folclorice româneşti autentice, „căci popoarele din împrejurul nostru ne impun pe nesimţite obiceiurile lor, iară timpul care dărâmă şi schimbă toate se atinge şi de credinţele şi obiceiurile strămoşeşti şi le modifică necontenit, deci avem datoria sfântă să conservăm cele ce ne-au mai rămas neschimonosite”, afuma cărturar bucovinean Dimitrie Dan, care în urmă cu 90 de ani, la 25 mai 1927 trece la cele veşnice.
Cu acest prilej, la 27 mai a.c., în ziua înmormântării lui Dimitrie Dan vor fi organizate un şir de manifestări comemorative.
