La 2 august creștinii ortodocși din Ucraina îl prăznuiesc pe stil vechi pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. El este considerat drept făcător de minuni şi aducător de ploi în perioadă de secetă.
Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani înainte de Hristos, în ţinutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoţi, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab. Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi.
În tradiţia populară românească, Sfântul Ilie este prezentat ca mergând pe cer într-un car cu roţi de flăcări, tunând şi lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune că este aducător de ploaie şi că poate provoca furtuni puternice.
Multe legende spun să Sfântul Ilie nu şi-a încheiat misiunea pe pământ, el ridicându-se la cer şi aşteptând acolo sfârşitul lumii, pentru a se lupta cu căpetenia diavolilor. Este considerat „mustrător al împăraţilor celor fărădelege şi pedepsitor al prorocilor mincinoşi, minunat făcător de minuni şi râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare, cel mai mare între proroci”.
Această tradiție există și la ucraineni. Însă ucrainenii îl compară pe Sfântul Ilie cu zeitatea lor de până la creștinism, Perun. Totodată, poporul creștin ucrainean îl consideră pe Sfântul Ilie și ocrotitorul agricultorilor. Doar în această se termină vara și începe semănatul grâului și secarei de toamnă. La ucraineni există chiar și un proverb – Sântilie aduce-n casă pâine nouă pe masă.
Sfântul Ilie Tesviteanul este unul dintre cei mai populari sfinţi ai Vechiului Testament. Proroc de foc al Dumnezeului Savaot, mistuit de „râvna casei Domnului“, el a rămas în conştiinţa Bisericii drept apărătorul neînduplecat al legii dumnezeieşti, într-o perioadă tulbure a poporului evreu, când rătăcirea idolatriei care venea din partea regelui Ahab şi a soţiei sale, Isabela, depărta pe tot mai mulţi de la credinţa în Unul Dumnezeu. Faptele minunate ale lui Ilie, care îşi întărea cuvintele de foc cu foc coborât din cer, intransigenţa în faţa păcatului relei credinţe, calitatea de a fi un văzător al Domnului şi, desigur, sfârşitul său neobişnuit – mutat la Domnul fără a mai trece pragul morţii – i-au dat lui Ilie aura de sfânt ales şi de patron al cerului.
La creștinii ucraineni Ziua Sfântului Ilie era una dintre cele mai îndrăgite sărbători. Din letopisețul lui Nestor se știe că încă în perioada de până la creștinarea Rusiei Kievene, la Kiev a fost zidită o biserică în cinstea Proorocului Ilie.
Statutul lui Ilie de sfânt ales al Vechiului Testament este întărit chiar de Mântuitorul Hristos, care şi-a arătat dumnezeiasca slavă pe muntele Tabor, având ca martori pământeşti pe cei trei Apostoli şi drept contemplatori cereşti, pe Moise şi Ilie. În această calitate, Ilie devine un reper, ca şi Moise, în revelaţia dumnezeiască. Ilie, ca martor al slavei cereşti, va fi şi unul dintre personajele care vor apărea în vremea sfârşitului lumii, luptând cu aceeaşi râvnă cu forţele răului.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com