Se spune că războiul se termină atunci, când este înmormântat și identificat ultimul ostaș, căzut în lupte. Din aceste considerente cel mai sângeros război din istoria omenirii mai continuă…
Sâmbăta trecută, la cimitirul de pe teritoriul Mănăstirii Nașterea Maicii Domnului din Horecea a avut loc un parastas lângă cele șapte cruci, unde își dorm somnul de veci șapte ostași români. Ei au fost împușcați în această suburbie a Cernăuțiului în anul 1941 de către ostașii sovietici care se retrăgeau. Totodată a fost sfințită și placa comemorativă, pe care, deocamdată, sunt incrustate doar următoarele cuvinte „În memoria martirilor neamului românesc”. Să sperăm că vor fi aflate și numele acestor șapte martiri.
La instalarea plăcii comemorative au contribuit Consulatul General al României la Cernăuți, inclusiv Consulul General, Irina Loredana Stănculescu, și consulul Ionel Mitea, Asociația veteranilor din Rădăuți (președinte Nicolae Nicolovici) și Centrul de cercetări istorice și culturale din Cernăuți (președinte Petru Grior).
– Adevărați creștini s-au dovedit a fi horecenii Vladislav Zvirid și Silvia Cudla, care au înnoit crucile și au îngrădit mormintele. Ne vom strădui, căutând prin fondurile arhivelor, să aflăm și numele acestor martiri, a subliniat domnul Petru Grior, președintele Centrului de cercetări istorice și culturale din Cernăuți.
Există speranța că, în cele din urmă, vor fi cunoscute numele acestor șapte ostași români. Luând cuvântul la această acțiune de comemorare, dl Petru Grior a dat citire numelor a șapte horeceni, care au fost împușcați la intrarea trupelor sovietice:
– Este vorba de Simion Cotoman, Ioan Pivin, Gheorghe Strolec, Nicolae Ștefanovici, Dănilă Verstiuc, Aurel Verstiuc (avea numai 14 ani) și Elena Zvirid (20 de ani).
Parastasul a fost oficiat de un sobor de preoți în frunte cu starețul Mănăstirii de călugări Veniamin, cu participarea parohilor de la cele două biserici românești din suburbia Horecea – părintele Pavel de la Biserica Înălțarea Domnului și părintele Gheorghe de la Biserica Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.
Horecenii păstrează memoria acestor martiri necunoscuți și-i pomenesc împreună cu rudele lor, înmormântate la cimitirul mănăstirii. „Ei sunt ai noștri”, consideră veterana jurnalisticii românești din ținut, doamna Aurica Țâbuleac. Bunica ei a fost martoră a acestei tragedii, doar cinci din cei șapte au fost omorâți chiar în grădina ei…