Cică un copil l-a întrebat pe tatăl său ce este aceea “politică”, iar acesta i-a exemplificat cu propria familie:
– Eu aduc banii în casă, ceea ce înseamnă că eu sunt Finanţele. Maică-ta îi cheltuieşte, aşadar ea e Guvernul. Bunicul e tot cu ochii pe noi şi ne controlează la fiecare bănuţ, căci i se pare că lucrurile nu merg cum trebuie şi, după cum vezi, e tot nemulţumit de tot şi de toate. Ei bine, el e Sindicatul. Servitoarea noastră e Clasa muncitoare şi noi, cu toţii, facem ce putem ca ţie să-ţi fie bine, pentru că tu eşti Poporul. Mai este şi frăţiorul tău, aflat în scutece, care reprezintă Viitorul. Ai înţeles?
Copilul a dat din cap (cum face poporul adesea), deşi nu a înţeles el prea mare lucru din explicaţia tatălui, şi a rămas cugetând la politică.
Peste noapte, frăţiorul cel mic şi-a făcut nevoile în scutece, iar copilul a observat acest lucru, în timp ce mergea la baie. S-a dus să-i cheme pe cei mari în ajutor şi iată ce a constatat: maică-sa dormea dusă, servitoarea făcea dragoste cu taică-său, bunicul îi urmărea pe cei doi prin gaura cheii, aşadar toată lumea era ocupată într-un fel sau altul. Nimeni nu avea timp să-i schimbe scutecile celui micuţ — Viitorul! A doua zi, dimineaţa, tatăl îl întreabă pe copil, la micul dejun, dacă a înţeles până la urmă ce înseamnă politica.
– Da, zice copilul. Am observat asta azi noapte: Finanţele regulează Clasa muncitoare, Sindicatul îi urmăreşte şi bombăie nemulţumit, Guvernul doarme, nimeni nu ia în seamă Poporul, iar viitorul e în rahat până în gât”.
Cât adevăr este în bancul ăsta cred că ştiţi şi dumneavoastră, dragi cititori, la fel de bine ca şi mine. În ultima vreme am stat de vorbă cu multă lume, mai în glumă, mai în serios, cum ştim noi să discutăm despre politică. Am constatat că mulţi îşi pun speranţa în ceea ce se numeşte “schimbare” dar, nu vă supăraţi, ăsta e un slogan care a fost folosit continuu. De atunci o tot dăm în sus şi în jos cu schimbarea şi tot schimbăm, de nu ne mai săturăm, de 24 de ani încoace. Dar… pe cine, cu cine?
Politica noastră a demonstrat de fiecare dată următorul lucru: cine va putea să fure va fura, fiţi liniştiţi. Şi nu mă refer doar la voturi. Aşadar, în ceea ce mă priveşte mă gândesc tot mai des la un proverb românesc, care sună cam aşa: “Schimbarea domnilor, bucuria proştilor!”.
Vlad DUMITRIU