Fiecare profesie are farmecul ei. Însă, acel farmec depinde foarte mult de modul în care omul care o îmbrăţişează, are darul de a-i da viaţă prin prisma inimii şi sufletului. Doamna Angelica Gherasim-Saftencu este cunoscută în suburbia Roşa a oraşului Cernăuţi, prin bunătatea sufletească şi profesionalismul de care dă dovadă atunci când este solicitată de pacienţi, fiind medic de profesie.
S-a născut în orăşelul Teleneşti, Republica Moldova, absolvind în anul 1989 Facultatea de medicină a Universităţii „Testimiţeanu” din Chişinău. Acolo şi-a găsit şi jumătatea inimii, unindu-şi în anul 1991 destinul cu domnul Constantin Saftencu din oraşul Cernăuţi, care-şi făcea pe atunci studiile în capitala Republicii Moldova. S-au stabilit cu traiul la Cernăuţi. Doamna Angelica Gherasim-Saftencu îşi începe cariera în domeniul medicinii la Spitalul regional de pediatrie, apoi devine şefa secţiei pentru copii de la Spitalul feroviarilor din centrul regional. Mai târziu această secţie se desfiinţează, iar doamna Angelica se stabileşte în anul 2005 cu serviciul la Centrul de prim ajutor medical „Roşa” în calitate de medic de familie. De atunci şi până în prezent a reuşit să treacă pragul multor case de la Roşa, unde durerea şi suferinţa pacienţilor ei era ca şi o chemare de a le salva viaţa. Şi cu siguranţă, a reuşit să salveze foarte multe vieţi omeneşti.
Dar, totuşi, cum este oare să fii medic? Ce sentimente are un medic? Aceste câteva întrebări i le-am adresat doamnei Angelica Gherasim-Saftencu în aceste zile de Mărţişor.
„Medicul este şi el om ca şi fiecare, are sentimente şi suferă ca oricine. Pacientul cel mai dificil este chiar medicul, dar, ştiţi de ce? Explicaţia este simplă, deoarece medicul ştie cum evoluează fiecare boală. Îi cunoaşte etapele evoluţiei şi ajunge exact unde trebuie… aşa cum scrie în carte”, ne spune doamna Angelica Gherasim-Saftencu. „Dar, cu toate acestea, medicul iubeşte să trateze oamenii, să-i ajute şi să le înţeleagă durerea, pentru că altfel nu te poţi numi medic, îşi continuă gândul interlocutoarea noastră. Un medic bun este acela care înainte de toate încearcă să înţeleagă pacientul, să-i înţeleagă durerea şi nu acela care încearcă să trateze doar boala şi atât, neluând în seamă că, de fapt, boala apare într-un alt context. O boală nu poate fi tratată dacă înainte de toate nu tratăm omul în sine. Suferinţa împreună cu afecţiunea sunt două lucruri total distincte şi trebuie luate ca atare. A fi medic înseamnă să dai dovadă de multă dragoste şi înţelegere faţă de semeni, înseamnă ca în fiecare zi să înveţi să-ţi iubeşti şi mai mult meseria. Dacă aş putea întoarce roata vremii de la început şi aş fi pusă în faţa unei noi decizii, să ştiţi că aş alege aceeaşi profesie, cea de medic-pediatru. Nu pot să-mi imaginez astăzi viaţa fără această profesie, ştiind că vocaţia mea este să-i ajut pe oameni, să le deschid uşa, atunci când se adresează la Centrul de prim ajutor „Roşa” sau când sunt disperaţi şi bat la poarta casei mele în zorii dimineţii, sau la miezul nopţii. Nu pot fi supărată pe ei, fiindcă Dumnezeu mi-a dat darul acesta să-i ajut pe cei bolnavi, să le alin durerea şi suferinţele, să le dau un sfat. Ştiţi, uneori, o vorbă bună şi caldă, ar putea contribui la vindecarea bolilor mult mai repede şi mai uşor. Este un talent care trebuie să-l aibă fiecare medic”, ne-a spus doamna Angelica Gherasim-Saftencu.
O altă bucurie a vieţii doamnei Angelica este fiica Cristina, care o înţelege foarte mult pe mama, o ajută în anumite cazuri şi o susţine. De fapt, mama şi fiica se susţin reciproc. Cristina deja e mare, şi-a ales calea ei în viaţă. Ce-i drept, însă, ea nu a iubit niciodată profesia mamei, ştiind cât de grea şi responsabilă este. În schimb, apreciază foarte mult eforturile mamei şi este mândră de faptul că doamna Angelica este stimată de cei din jur, pentru faptele ei frumoase.
Astfel, putem afirma cu toată încrederea, că doamna Angelica Gherasim-Saftencu este o femeie deosebită: o mamă fericită, o soţie iubită şi un medic-pediatru profesionist. Trăieşte şi se bucură de fiecare clipă a vieţii!
Scumpă-i viaţa pe pământ, doctore…