Afară e toamnă târzie, cu dimineţi învăluite de ceaţă, cu ploi mărunte, ciobăneşti. Însă, are şi această perioadă de timp, sfârşitul lunii octombrie, un farmec deosebit, când dorurile noastre n-au întruchipare, dorurile noastre-s frunze pe cărare…
Toamna este perioada de bilanţ, când fiecare gospodar pune pe cântar rodul muncii sale, trage anumite concluzii şi meditează mai mult asupra problemelor de perspectivă. Acest anotimp îl face şi pe domnul Sergiu Bespalco, poet popular, conducător artistic la Casa de cultură din Stălineşti, raionul Noua Suliţă, să facă unele bilanţuri ale realizărilor acumulate pe parcursul anilor, depă- naţi pe ghemul timpului. De aceea, recent am hotărât să vizitez satul de baştină al rapsodului popular, Sergiu Bespalco.
Sat străvechi din Bucovina, ocrotit de Dumnezeu,/ Să te fulguie lumina àștrilor cerești mereu…, scrie despre satul Stălineşti poetul popular Sergiu Bespalco, satul unde s-a născut, a copilărit, apoi după absolvirea şcolii de cultură din Cernăuţi s-a reîntors în localitatea natală, făcând viaţa oamenilor de aici mai plină de sens, deoarece activează de mulţi ani la Casa de cultură din localitatea Stălineşti, astfel susţinând tinerele talente, organizând sărbători de suflet pentru întregul sat.
Anii au fost plini de optimism, energie şi încredere în viitor. Merită să accentuăm faptul, că domnul Sergiu are un bun sprijin, vorbim despre soţia Antonina, împreună cu care trăiesc în dragoste şi bună înţelegere mai bine de patruzeci de ani. Patru decenii de viaţă în comun, patru decenii de activitate comună, deoarece doamna Antonina Bespalco este cea care de circa 40 de ani colaborează la biblioteca din sat, ce de curând, arată ca un mic muzeu. Doamna Antonina s-a destăinuit că ia plăcut de mică să citească, dar mai presus de toate să aibă grijă de cărțile pe care le împrumuta de la bibliotecă. A crescut cu această dragoste, citindu-l pe Vieru și Sadoveanu, iar apoi a înțeles că îi sunt dragi copiii și că ar vrea să combine aceasta cu profesia care urma să-i devină carieră pentru toată viața. Bunul Dumnezeu le-a dăruit cuplului Bespalco două fiice: Margareta şi Aurelia, două garofiţe, două flori, pe care le-au crescut cu mare dragoste, altoindu-le cele mai frumoase trăsături de caracter, semănând în sufletele lor semin- ţele binelui, omeniei, dragostei de graiul matern şi vatra strămoşească. Au şi trei nepoţei soţii Bespalco, care sunt mândria şi speranţa buneilor.
Domnul Sergiu este îndrăgostit de poezie şi este autor a patru plachete de versuri: „Mereu în zbor îmi este gândul”, „La cumpăna mileniilor”, „Chemarea gliei”, care a fost un deosebit cadou cu ocazia jubileului din partea prietenilor, care au şi contribuit la editarea acestei cărţi, şi ultima carte care a văzut lumina zilei este „Rostul vieţii”, editată la Tipografia din Odesa în anul 2015. Sursă de inspiraţie pentru el, după cum afirmă, a fost şi rămâne vatra natală, cu oamenii ei harnici şi bogaţi spiritual. Domnul Sergiu are şi o voce deosebit de frumoasă şi deseori este invitat la nunţi să cânte, să înveselească lumea, de aceea cântecul nostru popular, în casa familiei Bespalco, se află la loc de cinste.
Eu am cântat, eu cânt şi-o să mai cânt,
La margine de lume şi de ţară,
Încet-încet, cu limpezit cuvânt,
Străbun pământ în noua primăvară.
Cristina GOSTIUC