La 10 martie se împlinesc 160 de ani de la moartea poetului național al ucrainenilor, Taras Șevcenko.
Geniul și prorocul poporului ucrainean este omagiat nu numai în scumpa sa Ucraină, ci și în întreaga lume, unde există o numeroasă diasporă ucraineană, inclusiv în Republica Moldova și în România.
Referindu-ne la tema receptării lui Taras Șevcenko în spațiul cultural și spiritual românesc, merită să menționăm faptul că opera de căpătâi al lui Taras Șevcenko – „Cobzarul” – a fost tradus în limba română în Moldova de Ion Gheorghiță, iar în România – de câțiva traducători, ultima variantă, și cea mai reușită, potrivit aprecierilor date de specialiști, aparținând regretatului poet și traducător, Ion Cozmei de la Suceava. De altfel, ediția bilingvă a „Cobzarului” – în ucraineană și română (în traducerea lui Ion Coymei) – a văzut lumina tiparului la Cernăuți, la Editura „Bukrek” în anul 2011. Prefața a fost semnată de distinsul poet ucrainean, Ivan Draci. Lansarea „Cobzarului” a avut loc atât la Cernăuți, cât și la Siret, România, în orașul unde a locuit Silvestr Iarycevski – eminent cercetător și popularizator al patrimoniului spiritual al lui Taras Șevcenko. Anume la Siret, în 1914, când s-au împlinit o sută de ani de la nașterea Marelui Cobzar, Silvestr Iarycevski editează broșura „Poetul dragostei și protestului”, scrisă în limba germană. Autorul procedează astfel, urmărind scopul popularizării creației șevcenkiene în lumea germană.
Aproape peste un secol, în 2009, profesorii de la Universitatea cernăuțeană, Volodymyr Antofiiciuk și Petro Ryhlo, au reeditat broșura lui Silvestr Iarycevski în germană și în ucraineană. De altfel, profesorul Volodymyr Antofiiciuk citește cursul de literatură ucraineană la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Aflându-se în România, Volodymyr Antofiiciuk a stabilit strânse contacte comunitatea ucraineană de acolo și în cercul preocupărilor sale științifice a apărut și tema scrisului ucrainean din această țară. La finele anului trecut, la Editura „RCR Editorial” din București a văzut lumina tiparului volumul „Chipuri bucovinene”, semnat de Volodymyr Antofiiciuk. Un capitol din acest volum este consacrat șevcenkianei românești. Profesorul cernăuțean face o analiză mai amplă lucrării „Pagini ale șevcenkianei românești”, apărute în două volume la București în 2016 și 2017, îngrijite fiind de profesorul de la Universitatea din capitala României, Ion Reboșapcă.
Creația lui Taras Șevcenko deține un loc însemnat în spațiul științific și cultural din România. Prima referire la marele poet ucrainean a apărut în revista „Contemporanul”, în 1886, redactată de Constantin Dobrogeanu-Gherea. De atunci și până în prezent oameni de știință, critici literari, scriitori și activiști din domeniul culturii și artei din România au contribuit la traducerea și editarea creației șevcenkiene. Despre viața și opera Marelui Cobzar au fost tipărite mai multe studii. În fiecare an, cu prilejul zilelor șevcenkiene, sunt organizate conferințe științifice, au loc ședințe solemne și concerte, remarcă Volodymyr Antofiiciuk și constată că „șevcenkiana românească și-a câștigat o autoritate științifică și apreciere internațională”. Aceasta atestă și faptul că studii ale cercetătorilor români au fost incluse în ediția în trei volume „Slava mondială a lui Șevcenko. Culegeri de materiale despre creația lui T.G. Șevcenko”, editată la Kiev în 1964. Autorul recenziei îi enumeră pe toți șevcenkologii români, începând de la Constantin Dobrogeanu-Gherea și Zamfir Arbore-Ralli și terminând cu Magralina Lazlo-Kuțiuk, Ion Reboșapcă, Dan-Horia Mazilu, Ion Cozmei. Toate aceste nume au fost incluse în „Enciclopedia șevcenkiană”, cea mai valoroasă ediție de acest gen despre Marele Cobzar.
La timpul lor, scrie în continuare Volodymyr Antofiiciuk, unele aspecte ale șevcenkianei din România au fost analizate de oameni de știință din Ucraina: Stanislav Semcinski, Mihai Novikov, Oleksa Romaneț, Mykola Bogaiciuk, Oleg Gainiceru, Tamara Nosenko, Igor Myhailin, Lidia Kovaleț și Serghii Lucikanin. Profesorul cernăuțean, Volodymyr Antofiiciuk, consideră că unul dintre cele mai însemnate roluri în cercetarea istoriei șevcenkianei românești – de la finele secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea îi revine anume profesorului Ion Reboșapcă. În ediția publicată de el este evidențiat clar scopul principal al acestei lucrări în două volume – urmărirea evoluției șevcenkianei românești, demonstrarea creșterii nivelului ei științific, începând de la publicațiile lui Constantin Dobrogeanu-Gherea și până la monografiile semnate de Magdalina Lazlo-Kuțiuk, Steliana Gruia, Ion Cozmei, articolele lui Ion Chideșciuc, Eusebiu Frasiniuc și Ion Robciuc. „Fără doar și poate, lucrarea fundamentală a lui Reaboșapcă, evidențiată prin analiză profundă și diversitatea de materiale incluse în ea, merită atenție deosebită. Ea va fi de folos nu numai cercetătorilor literari, dar și tuturor acelora, care se interesează de creația lui Taras Șevcenko”, rezumă cercetătorul cernăuțean, Volodymyr Antofiiciuk.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com