Enciclopediile literare arată în câte limbi a fost tradusă creația lui Mihai Eminescu. Se apropie de o sută. Mai bine de o sită de ani versul eminescian parcurge calea spre cititorii ucraineni. Vom menționa că între traducătorii ucraineni din creația poetului național al românilor se numără și scriitori de referință ai literaturii ucrainene: Maksym Rylski, Dmytro Pavlyciko. Aici îi vom include și pe scriitorii și traducătorii bucovineni Vitalii Kolodii, căruia îi aparține cea mai reușită traducere a poemului „Luceafărul”, Myhailo Tkaci, Tamara Severniuk, Galina Tarasiuk, Mykola Buciko. Fiind captivat de mesajul filozofic al poeziei eminesciene „La steaua”, și-a asumat marea responsabilitate de a fi tălmăcitor în ucraineană din creația Luceafărului poeziei românești și poetul cernăuțean Oleksandr Dovbuș, căruia i-am și solicitat acest interviu în preajma zilelor Eminescu.
–Stimate Oleksandr Dovbuș, țin minte cum cu ani în urmă, cu prilejul ordinarului jubileu al nașterii lui Mihai Eminescu, ați urcat pe scena Teatrului cernăuțean și ați recitat poezia eminesciană „La steaua” în versiunea ucraineană a D-voastră. În perioada de timp care a trecut de atunci ați tradus și alte creații poetice ale poetului național al românilor. Cu ce vă puteți prezenta la actualul jubileu de 170 de ani de la nașterea lui Eminescu?
– Continuu să lucrez asupra traducerilor și consider că e un lucru foarte greu, dar necesar. Doar Mihai Eminescu este un poet genial, iar după cum a spus Tudor Arghezi mai târziu, Mihai Eminescu este sfântul poeziei române. Dar până la Arghezi despre măreția geniului lui Eminescu a spus foarte frumos Veronica Micle, pe care Eminescu a iubit-o sincer, iar ea i-a răspuns reciproc. Printre altele, am tradus și această poezie a Veronicăi Micle și voi menționa că ea a caracterizat ca un proroc măreția genialității lui Mihai Eminescu. Această poezie este interesantă și prin faptul că ea a folosit piciorul de vers, la care deseori apela însuși Eminescu.
–Știți deja că prima poezie eminesciană – „Somnoroase păsărele” – a fost tradusă în limba ucraineană de Vasyl Șciurat și publicată în antologia „Poezia europeană din secolul al XIX-lea”, care a apărut la Lviv, la începutul secolului al XX-lea. Deci, în acești o sută de ani care s-au scurs de atunci, interesul față de creația eminesciană în Ucraina nu a scăzut. Prin ce se explică aceasta?
– Cernăuțiul, Bucovina este, în genere, un ținut deosebit, un ținut în care s-au întrepătruns culturile a mai multor popoare. Popoare care manifestă toleranță unele față de altele. Niciodată în Bucovina nu au fost conflicte între etnii. Cum oare să nu existe interes acolo, în orașul unde a învățat Mihai Eminovici, unde el a măsurat de nenumărate ori cu pașii drumul de la Gimnaziul german până la casa unde trăia profesorul său iubit Aron Pumnul?! Moartea lui Aron Pumnul a avut asupra lui o influență atât de mare, încât l-a făcut să scrie prima sa poezie „La mormântul lui Aron Pumnul”. Este o taină. Știm că tatăl lui Mihai Eminescu a dorit ca el să învețe în școală germană, iar datorită lui Aron Pumnul el a învățat și a îndrăgit limba română. A devenit un înflăcărat patriot român. Ne convingem de aceasta citind biografia și publicistica lui.
–La ce traduceri lucrați în prezent?
— Deocamdată lucrez la traducerea unor poezii eminesciene. Iar pe urmă, probabil, voi trece și la traducerea prozei lui Eminescu. Poate și corespondența despre care am vorbit între Mihai Eminescu și Veronica Micle, care poate servi drept exemplu pentru tineretul de astăzi.
Mă gândesc cu timpul să adun aceste traduceri într-un singur volum. Și merit să fac acest lucru. Eminescu este actual, el ne învață și acum cum să trăim, cum să iubim.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com