Prima mare sărbătoare a anului îl cinstește pe Sfântul Vasile, apărătorul creştinilor, „păzitor de duhurile rele“. El a fost un arhiepiscop din secolul al IV-lea, considerat doctor al Bisericii și unul din cei trei arhiepiscopi de seamă, răsăriteni, ai Bisericii Ortodoxe, alături de Grigore de Nazianz („Teologul”) și Ioan Gură de Aur. Vasile s-a născut în anul 330 după Hristoe, într-o bogată familie din Cappadocia, o regiune din centrul Anatoliei, Turcia de astăzi. Era o familie de greci stabilită în această regiune care în acele vremuri făcea parte din Imperiul Roman, mai precis, din regiunea Asia Minor.
Pe lângă activitatea sa ca reformator, bun administrator al Bisericii dar și teolog cu numeroase scrieri fundamentale pentru creștinism, Episcopul Vasile de Caesarea s-a remarcat prin activitățile sale caritabile deosebite. A construit lângă Caesarea, chiar pe terenul oferit de Valens, un complex uriaș numit Vasiliada. Era de fapt un loc al carității destinat îngrijirii celor bolnavi și nevoiași. Acest așezământ cuprindea un spital, un azil și un soi de cantină pentru săraci, fiind considerată o adevărată minune a lumii sale, din punct de vedere al carității.
În perioadele de secetă organiza adevărate cantine în aer liber prin care erau hrăniți sute de oameni afectați de foamete. A fost de asemenea un cunoscut critic al sclaviei, susținând că „niciun om nu se naște sclav”. Totodată milita pentru egalitatea dintre sexe, un lucru rar întâlnit în aceea epocă.
Moștenirea sa literară și teologică este inestimabilă, renumite fiind lucrările sale „De spiritu sancto”, „Moralia” și „Asketica”. Sfântul Vasile a subliniat importanța studierii filosofiei și retoricii antice grecești dar și învățătura sfinților de dinaintea sa.
Sfântul Vasile a murit în jurul anului 379 după Hristos, în urma unei boli a ficatului. La înmormântarea sa au participat mulţi creştini, evrei, păgâni, localnici şi străini, ca dovadă a popularităţii sale.
Numele Vasile este foarte răspândit în toată lumea creştină. Acesta provine din grecescul „basileios”, care la rândul lui înseamnă „rege”, „împărat”, „bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com