În aceste zile de mai, când în lume au fost comemorați toți acei care au salvat-o din sângerosul război mondial, comunicarea despre cinstirea memoriei ostașilor Biruinței în satul Berestea, raionul Noua Suliță, din ziarul online „Libertatea Cuvântului” și plasată pe Facebook, a atras atenția doamnei Aurica Diak din Kazahstan. Ea, Aurica Diak, născută Cvasniuc, este originară din această localitate, studiile pedagogice și le-a făcut în Moldova, iar destinul a dus-o în îndepărtata țară a stepelor necuprinse, unde actualmente conduce Asociația femeilor de afaceri din orașul Pavlodar.
Doamna Aurica păstrează în suflet imaginile pitorești ale satului natal, pe care, după cum scrie ea, îl iubește foarte mult. Printre fotografiile ei din copilărie cu chipurile celor scumpi și dragi se află și cea a bunelului său, Arsenie Cvasniuc, participant la război. Nepoata veteranului a plasat această fotografie pe contul său de pe Facebook, însoțind-o cu cuvinte de recunoștință pe care i le-a dictat inima. Cu permisiunea ei le publicăm și noi:
„Bunelul meu s-a născut în 1911. Când a izbucnit războiul el avea 30 de ani. A plecat la front și cunoaștem foarte puțin despre luptele la care a participat, căci nu-i plăcea să povestească despre aceasta. A ajuns cu luptele la râul Odra. În timpul războiului a fost bucătar de campanie și misiunea lui era să-i hrănească pe ostași. Iar decorațiile lui de luptă pe care avea erau o dovadă că a trecut prin grele încercări. Fața bunelului din fotografiile pe care le păstrez este înseninată de zâmbet. Uneori era și sever, iar ochii lui întotdeauna exprimau bunătate. Mama îmi povestea că el, bunelul, era mereu preocupat, permanent își găsea de lucru pe lângă casă…”.
Bunelul doamnei Aurica Diak a lăsat o amintire frumoasă și în sufletele consătenilor. De la acest ostaș de rând, care a trecut prin focul strașnicului război, Berestea n-a auzit de la el cuvinte pompoase, deși a dat dovadă de vitejie și a fost menționat. Soții Arsenie și Vasilina Cvasniuc au crescut și au educat cinci copii. Pentru a-și întreține familia numeroasă, veteranul de război, Arsenie Cvasniuc, aducea și vindea sătenilor drojdie și vopseli pentru firele de tort. Era cea mai solicitată marfă – gospodinele din sat coceau pâine și țeseau covoare. Copiii berestenilor din acea perioadă erau trimiși de mamele lor la „unchiul Arsenie” să cumpere drojdie, iar vopselile veneau singure să și le aleagă. Poate de aceea și ne părea atât de firească poezia lui Grigore Vieru despre pace din „Abecedar”. Pacea este necesară ca și pâinea pe care mama o scoate din cuptor. Iar cei care ne-au asigurat această pace și-au câștigat veșnica pomenire.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
