Pe Nicolae Hacman nu ni-l putem imagina altfel, decât cu vioara în mână. Și suntem convinși că i-a încredințat-o Însuși Providența. Or, cum se mai spune, are un har lăutăresc de la Dumnezeu. Oricând și oriunde concertează, vioara lui farmecă inimile spectatorilor. Maestrul culege de pe strunele ei melodii celebre din patrimoniul cultural al omenirii, de parcă iluștrii compozitori le-au scris anume pentru el. Și mai tăinuiește vioara lui concertul feeric al „Ciocârliei”. Românii bucovineni, obișnuiți cu această melodie, ori de câte ori o ascultă în interpretarea violonistului Nicolae Hacman, au impresia că au nimerit în livada Edenului unde dăinuie numai armonia și veșnicia. Iar spectatorii francezi, cu gusturi muzicale rafinate, ascultând vioara slăvitului nostru bucovinean (el an de an colindă cu grupul său de lăutari Franța) se miră de frumusețea primăverii de pe meleagurile mioritice. „Ciocârlia” este melodia pe care o interpretează doar cei mai virtuoși muzicanți. Cernăuțeanul Nicolae Hacman este doar unul dintre ei. Nu întâmplător trilul divin al ciocârliei i-a fost cântec de leagăn. El, Nicolae, feciorul lui Mihai și Ștefania Hacman din Ostrița Herței, a văzut lumina zilei în luna lui Florar, cu 60 de ani în urmă, în perioada când primăvara triumfă prin cântecul ciocârliei.

Argument convingător în favoarea măiestriei

Nicolae Hacman nu are origini lăutărești, părinții săi au fost pedagogi, dar pedagogi deosebiți, căci le-au dat copiilor lor – trei feciori și două fiice – o educație aleasă. Toți au urmat școli înalte, iar Nicolae a pornit pe calea muzicii. În copilărie i-a cunoscut pe vestiții muzicanți Victor Toderean și Alexandru Samoilă și în preajma lor el s-a ales cu visul sacru de a deveni muzicant. Studiile muzicale superioare le-a obținut la Chișinău, unde a întâlnit-o pe viitoarea lui soție, Lida, originară din estul Ucrainei. Soții Hacman au preferat să-și dureze cetatea fericirii la Cernăuți, mai aproape de părinții lui Nicolae. Ambii soți activează la Școala muzicală pentru copii nr. 4. Domnul Nicolae îi învață pe elevi să însușească vioara, iar doamna Lida are lecții de vocal.

Activitatea pedagogică a lui Nicolae Hacman este completată cu cea concertistică. Un violonist talentat face cât jumătate de orchestră, de aceea Nicolae Hacman a fost și este dorit în orice colectiv de instrumentiști de amatori sau profesionist – ori în calitate de prima vioară, ori în calitate de dirijor. El a evoluat în componența tarafurilor din suburbiile românești ale Cernăuțiului, apoi pe cei mai buni muzicanți i-a invitat în Orchestra de instrumente populare „Plai”, pe care a creat-o și cu care a ieșit în Europa.

Mai la toate concursurile, festivalurile și sărbătorile, organizate de societățile național-culturale românești din regiune, este prezent domnul Nicolae Hacman cu vioara sa. Pentru muzicianul Nicolae Hacman ar fi fost o mare onoare să conducă și un taraf românesc pe lângă Filarmonica regională și dacă o asemenea intenție nu a fost realizată, aceasta nu-i umbrește deloc măiestria profesională. Ca violonist a fost și rămâne de neîntrecut, învrednicindu-se de titlul de Artist emerit al Ucrainei.

Deseori Nicolae Hacman este prima vioară în viața culturală a comunității românești din ținut. El popularizează la cel mai înalt nivel interpretativ muzica populară românească, muzica universală clasică. Vioara lui recreează și reproduce autenticele valori muzicale. Este argumentul convingător în favoarea măiestriei.

Luciul coroanei familiale a soților Hacman

Soții Hacman au o singură fiică – Luciana. Fiica, într-adevăr, le luminează viața, chiar dacă razele inimii ei vin de departe, de peste ocean, din Ecuador. Crescută și educată într-o familie de muzicieni, Luciana Hacman a pornit pe urmele părinților. Pe când era încă elevă, tatăl Nicolae Hacman o antrena la activitatea Orchestrei „Plai” și chiar la turneele obositoare, dar de neuitat, din Franța. Luciana a urmat Conservatorul din Odesa, a devenit cântăreață de operă și pe neașteptate în destinul ei s-a produs un zigzag: s-a căsătorit și a plecat în Ecuador. Departe de ai săi și printre străini ea a reușit să-și facă o carieră încântătoare și numele ei lucește permanent pe afișele de concert. Luciana Hacman cântă în limbile spaniolă, engleză, franceză, nu-și uită graiul și cântecele de acasă, care acolo, în Ecuador, par exotice. Cu ele străbate depărtările.

După zece ani de aflare în Ecuador, Luciana Hacman s-a hotărât să susțină și un concert pe scena Filarmonicii din Cernăuțiul ei natal, solicitând acompaniamentul Orchestrei simfonice de aici, dirijată de Iosif Sozanski. Concertul a avut loc la 14 mai și, neoficial, Luciana l-a consacrat tatălui ei, Nicolae Hacman, care cu câteva zile înainte și-a marcat jubileul de 60 de ani. El a trezit un mare interes la publicul spectator cernăuțean și în sala arhiplină erau foștii colegi și profesori ai Lucianei, rudele și prietenii din Ostrița și Boian, iar în rândul șapte, de onoare, mai toți membrii familiei numeroase Hacman. Luciana a electrizat sala prin cântecele spaniole, cunoscutele șlagăre în engleză și franceză și prin melodiile dragi de acasă. Iar în final întreaga sală a cântat împreună cu ea cunoscuta piesă a regretatului compozitor Mykola Nozgovyi „Ținutul meu natal”. Cernăuțenii au aplaudat îndelung și au inundat scena cu flori. Clipe majore pentru cântăreața Luciana Hacman și pentru părinții ei, scăldați în razele bucuriei și mândriei.

Familia Hacman este o familie deosebită din Ostrița. Iar atunci când vin fiii și fiicele să-și vadă părinții, însoțiți de nepoți și nepoțele, în casa lui Mihai și Ștefania Hacman răsună neapărat și vioara lui Nicolae. În acest cerc sincer și prietenesc, trilul ciocârliei, cules cu arcușul de pe cele patru strune ale viorii, răsună duios și triumfător. Va răsuna el și în ziua de 22 mai pe scena Filarmonicii cernăuțene, în cadrul concertului jubiliar al Maestrului Nicolae Hacman.

Vasile CARLAȘCIUC

Libertatea Cuvântului

FOTO: Mihai Grosu