Fratele Mariei Pascar din regiunea Cernăuți este considerat dispărut din luna mai anul trecut. Camarazii săi de arme i-au spus familiei că bărbatul a murit în apropiere de localitatea Severodonețk. Însă corpul lui nu a fost găsit atunci. De mai bine de un an, Maria trăiește în incertitudine, scriindu-i mesaje fratelui ei cu speranța că acesta este în viață. Șase luni mai târziu, Maria a aflat că corpul neînsuflețit al fratelui ei era probabil păstrat într-o morgă din Kiev – analiza ADN se potrivea. Familia a trimis din nou probe de ADN, ale căror rezultate se vor ști peste șase luni, transmite Audiovizualul public regional „Bucovina”.
Iaroslav Mandryk a plecat voluntar pe front. În luna iunie anul trecut, sora lui, Maria, a fost informată de Centrul de înrolare militară că fratele ei a dispărut. Mai târziu, camarazii de arme ai lui Iaroslav au sunat-o și i-au comunicat că Iaroslav a fost împușcat de un lunetist la Severodonețk, iar moartea sa a fost confirmată de medicul unității. Aceasta s-a întâmplat în ziua de 29 mai. A fost ultima dată când Maria a vorbit cu fratele ei. Din cauza bombardamentelor, corpul neînsuflețit nu a putut fi evacuat imediat. Militarii ucraineni s-au întors pe poziții trei zile mai târziu, dar trupul lui Iaroslav nu se afla acolo. Iar fără dovezi convingătoare, Maria nu crede că fratele ei este mort. De la statul major al unității unde și-a făcut serviciul Iaroslav, i-au spus că acesta nu se afla pe lista celor morți.
În urmă cu o lună, Maria a primit un telefon de la un anchetator din Kiev, care i-a spus că ADN-ul ei se potrivește cu cel al cadavrului predat Ucrainei de Rusia în decembrie.
…Maria speră că Iaroslav se va întoarce acasă. Ea continuă să-i scrie mesaje.
„Îi scriu atunci când îmi este greu pe suflet. Mă gândesc că le va citi și le va vedea. Îi spun ce se întâmplă acasă, ce se întâmplă la noi. Și dacă a fost voia lui Dumnezeu ca el să fie mort, atunci vrem să ne luăm rămas bun de la el. Vrem să-i facem o înmormântare creștinească. Vrem să-l onorăm. Vrem ca el să fie aici. Ca să putem veni la mormântul lui și vorbi cu el, să nu mai scriem scrisori. Să aprindem o lumânare. Să ne rugăm pentru ca sufletul lui să se odihnească în pace”, spune Maria Pascar.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com