Petro Poroşenko a făcut public un nou plan politic. Este vorba de Strategia-2020, care prevede depunerea de către Ucraina în anul 2020 a cererii de aderare la UE. Experţii politici din Ucraina au fost uimiţi de optimismul lui Petro Poroşenko, considerând Strategia-2020 mai mult o utopie, care nu prea ia în calcul situaţia actuală din societatea ucraineană. Ce-i drept, politologii susţin orientarea proeuropeană a Preşedintelui.
Merită menţionat faptul că planuri, strategii şi platforme privind dezvoltarea ţării şi integrarea europeană au mai fost adoptate la Kiev. În această sferă s-a evidenţiat Preşedintele prooccidental Viktor Iuşcenko, dar şi liderul prorus de la Kiev, destituit în februarie curent, Viktor Ianukovyci.
Spre deosebire de planurile predecesorilor săi, care au rămas în istorie, strategia lui Poroşenko este cu mult mai ambiţioasă. Şeful statului ucrainean a promis să desfăşoare 60 de reforme în şase ani de zile. A promis să pună în închisori judecătorii care iau mită şi să realizeze o rotaţie de cadre în cazul a 70 la sută din funcţionarii de stat. În acest mod, nivelul de încredere în demnitari, dar mai ales în justiţie va fi de 60 la sută. Aici ar trebui să adăugăm că un astfel de nivel de încredere este înregistrat în statele democraţiei dezvoltate, care şi-au construit sistemele politice timp de sute de ani. Acelaşi indice va fi atins în Ucraina, potrivit Preşedintelui, în doar şase ani.
Capitolul economic al Strategiei-2020 are şi el surprizele sale. În primul rând, Poroşenko îşi doreşte o dublare a Produsului Intern Brut pe cap de locuitor: de la 8.500 USD în 2014 până la 16.000 USD (ce-i drept şi prima cifră nu prea coincide cu datele oficiale ale FMI). Până în anul 2020, Poroşenko planifică să atragă în economia ucraineană peste 40 de miliarde USD în formă de investiţii externe, iar inflaţia va fi de 1,7 la sută.
Cifrele incluse în Strategia-2020 ne aduc aminte de înviorările economice din Japonia, Coreea de Sud şi alte state din perioada postbelică, însă succesul în cazul ţărilor amintite a fost înregistrat treptat, pe parcursul a 20-25 de ani. Poroşenko îşi doreşte acelaşi rezultat în doar 6 ani, având sub nas două probleme nesoluţionate: cea a Crimeii şi mai ales, cea a conflictului din Donbas!
Poroşenko şi echipa sa s-au gândit să majoreze cheltuielile pentru apărere până la 5% din PIB (în momentul de faţă aceste cheltuieli sunt de 1%). Este o reacţie adecvată la confruntarea cu Rusia şi rebelii proruşi, însă este şi o reacţie care nu coincide cu ideea de a lăsa bugetelor locale 65% din impozitele achitate în regiunile ţării.
Din cele 35% rămase trebuie întoarse datoriile către FMI, care cresc văzând cu ochii, dar şi majorat nivelul de finanţare a armatei! Într-un joc video clasic nu prea sofisticat „Democracy” (nemaivorbind de cărţile de specialitate) este arătat clar că creşterea economică se face deseori în urma tăierii de finanţări în domeniul apărării. Strategia lui Poroşenko prevede şi o înviorare economică şi o majorare de finanţări în apărare. În acest context, Poroşenko mai visează să investească bani în cinematografia ucraineană, pentru ca în anul 2020 cel puţin 5 filme ucrainene să nimerească în topurile mondiale de cinematografie.
Generalizând cifrele de mai sus, putem spune că Poroşenko vrea să împartă cumva „cinci pâini şi doi peşti” la o mulţime de oameni. Intenţiile Preşedintelui ucrainean sunt corecte, acceptate de populaţie, însă în mare parte idealiste. De aceea, Strategia-2020 poate fi considerată exagerat de optimistă. Un lucru rămâne important, şi anume, să nu fie decepţionată populaţia după ce în calea strategiei vor apărea barierele realităţii social-economice.
Marin GHERMAN,
politolog