27 martie – Ziua Mondială a Teatrului
Având o istorie încă din epoca antică, teatrul rămâne mereu actual, este în continuă dezvoltare și, totodată, mereu diferit. Teatrul înseamnă viață și viața este teatru. La 27 martie, începând din anul 1962, este marcată Ziua Mondială a Teatrului. Anul acesta, în Ucraina sărbătoarea profesională a slujitorilor muzei Melpomene, pentru a patra oară la rând, va fi marcată în condiții de război. Chiar și în asemenea circumstanțe teatrul există, teatrul își îndeplinește funcțiile sale extrem de importante. Despre aceasta ne vor vorbi două actrițe profesioniste și doi reprezentanți ai teatrului de amatori.
„Teatrul tratează sufletele”
Lilia Rebrik, actriță la Teatrul Academic Tânăr (Molodyi Teatr) din Kiev, prezentatoare TV, originară din Cernăuți:
–Despre teatru s-au spus multe cuvinte frumoase. Pentru mine el înseamnă viață și destin și cred în afirmația că teatrul tratează sufletele, convingându-mă de acest adevăr acum, pe timp de război. În asemenea condiții de forță majoră teatrul continuă să funcționeze. Cu spectacole, la care participă mai puțini actori, întreprindem turnee în orașele Ucrainei. De fiecare dată la spectacolele noastre sala este plină. Oamenii, trecuți prin atâtea greutăți și suferințe, au nevoie de „leacurile pentru suflet”, pe care le oferă arta teatrală. În martie urma să susținem un spectacol în Cernăuțiul meu natal, dar, din anumite pricini, turneul nostru a fost contramandat. Este de acum planificat ca la 28 aprilie să ne prezentăm în fața publicului bucovinean cu spectacolul „Femeia și bărbații ei”.
Am roluri principale în câteva spectacole la Teatrul Tânăr, unde am fost angajată după absolvirea Institutului de teatru și cinema „I. Karpenko-Karyi” din capitală. Țin foarte mult la rolul Emilia Marti din spectacolul „Injecție pentru nemurire”. Eroina are 439 de ani și cugetă mereu asupra sensului vieții. Oare avem nevoie de nemurire? Aceasta ar însemna că se pierde sensul fericirii și iubirii, că viciile din societatea umană – războaiele, neînțelegerile, conflictele, ura, răzbunarea – trebuie să dureze veșnic. Când omul știe că e trecător pe acest pământ, el se străduiește să trăiască din plin, să iubească din plin și să lase o urmă frumoasă după el. Aspectul plastic al acestui spectacol a fost asigurat de soțul meu, coregraful Andrii Dykyi.
Pe platoul de cinema sunt angajată acum mai rar. S-a decis să fie continuat serialul „Trenul din 31 decembrie”, în care m-am filmat. Recent am participat la sonorizarea filmului cu desene animate „Răii”. Am lucrat cu mare plăcere ,știind cât de mult iubesc copiii aceste filme.
În aceste vremuri grele am creat „Fondul Lilia Rebrik”, care acordă ajutor umanitar și psihologic mamelor, soțiilor care suferă în urma acestui război crunt. Avem un program aparte pentru copiii care s-au născut în adăposturi antiaeriene, departe de locurile natale. Ca mamă a trei copii, le doresc micuților pe care îi ajutăm să aibă o copilărie fără griji, pașnică, să nu știe ce înseamnă războiul. Spunând acest lucru, mă gândesc și la fiica mea mezină, Adelina, care recent a împlinit un anișor.
„În Ziua Teatrului voi susține două spectacole-basme în limba română”
Marina Timcu, actriță la Teatrul Muzical-Dramatic „Olga Kobyleanska” din Cernăuți:
–Cu un an și ceva în urmă mi s-a încredințat un proiect pentru micii spectatori – „Basme din pod”. Sunt spectacole cu un singur autor și pot să prezint aceste basme în două limbi – ucraineană și română. La 27 martie, în Ziua Mondială a Teatrului, voi susține două spectacole în limba română. Mai întâi pentru copiii din Mahala, apoi pentru cei din Ostrița. Nu demult o delegație de la Teatrul din Cernăuți a vizitat orașul Bălți din Republica Moldova. Acolo, de asemenea, am susținut două spectacole-basme – unul în limba română și altul în limba ucraineană, pentru copiii etnicilor ucraineni din localitate.
M-am produs în roluri principale în câteva spectacole din repertoriul actual al teatrului. Țin foarte mult la spectacolul „Steaua fără nume”, traducere în ucraineană după piesa autorului român Mihail Sebastian. În prezent mi s-a propus rolul principal în spectacolul „Figaro”, care va fi pus în scenă la finele lunii mai. Am avut deja prima repetiție în prezența unui coregraf de la Lviv.
Referindu-mă la evenimentele teatrale, voi menționa deplasarea la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Am invitat Teatrul din Iași să participe la Festivalul nostru „Aplauzele de aur ale Bucovinei”, care va avea loc în luna octombrie. Atunci vom marca și 120 de ani de la darea în exploatare a clădirii Teatrului din Cernăuți. Iar Teatrul din Iași a fost construit după același proiect și de aceiași arhitecți. Actorii ieșeni ne vor bucura cu un spectacol după piesa vestitului dramaturg român contemporan, Matei Vișniec. El este cunoscut amatorilor de teatru cernăuțeni. Cu câțiva ani în urmă teatrul nostru a montat spectacolul „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele” după piesa acestui talentat dramaturg.
„Să ne amintim de actorii care au plecat…”
Maria Buzduga, conducătoarea Teatrului popular de amatori „Miorița” din Horbova:
–Teatrul nostru este unicul teatru de amatori românesc din Ucraina, care poartă titlul de colectiv popular. În curând vom marca 65 de ani de la înființarea lui. Avem și o tradiție veche – în prima duminică după Paști ne prezentăm în fața consătenilor cu o premieră. Anul acesta vom face o mică modificare. În prima duminică după Paști, adică la 27 aprilie, vom desfășura Festivalul „Doina primăverii”, în amintirea conducătorului orchestrei de instrumente populare, Dumitru Scalco. Iar în luna mai Teatrul popular „Miorița” își va prezenta spectacolul. Acum facem repetiții. La repetiția din ajunul Zilei Mondiale a Teatrului conducerea CT Ostrița i-a felicitat pe actorii noștri. Suntem 15 la număr. De data aceasta va fi un spectacol-recviem, în amintirea actorilor care au plecat la cele veșnice. În decursul a 15 ani – de la jubileul de 50 de ani al teatrului nostru și până în prezent – au decedat șase actori, care au stat la baza colectivului nostru: Elena Vorneanu – actriță și regizoare, Valentina Puiu – cea care a întemeiat teatrul, actorii – Gheorghe Ilieș, Vasile Albu, Ștefan Andronic și Viorel Șvabu. Spectacolul va fi alcătuit din fragmente în care s-au produs în rolurile principale regretații noștri actori. Într-o scenă din spectacolul în care a jucat Viorel Șvabu va evolua tânărul nostru actor Silvestru Grădinaru, care anul trecut a ocupat primul loc. Antrenăm tot mai mulți tineri, vrem ca teatrul de la Horbova să aibă și un viitor frumos.
„Soacra cu trei nurori” de la Dinăuți
Valeriu Gulpac, veteran al învățământului public din Dinăuți:
–Teatrul este o pasiune a mea încă din tinerețe. În anii de studenție am participat la diferite reprezentații teatralizate. Revenind în satul natal ca profesor de fizică, am avut planuri frumoase să pun și spectacole, să le trezesc elevilor interesul față de arta teatrală. La prima vedere, poate părea straniu ca un profesor de fizică să însceneze povestea lui Ion Creangă „Soacra cu trei nurori”. Dar ideea mea le-a plăcut elevilor. Acest spectacol a avut trei versiuni. La prima versiune ne-am ținut strict de textul poveștii. La a doua versiune am făcut unele modificări și actualizări, fapt care le-a plăcut spectatorilor. Încurajați de acest succes, am realizat și a treia versiune. Subiectul tradițional a fost redat în stil modern: soacra își pune nurorile să îndeplinească munci specifice gospodinelor din Dinăuți – să îngrijească de legumele din seră. Am schimbat chiar și finalul poveștii – am căsătorit-o pe soacră. Efectul a fost enorm și ne-am trezit în sat cu echipa de filmare de la redacția în limba română de la Televiziunea din Cernăuți. Ei au filmat întregul spectacol, care poate fi vizionat și acum – el se păstrează în YouTube.
Am auzit de Teatrul de la Horbova. Mă gândesc că ar fi bine să vizionez un spectacol prezentat de acest teatru împreună cu câțiva entuziaști din Dinăuți, poate vom crea și în satul nostru un colectiv teatral. E ceva frumos și plăcut sufletului.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com