Învățătorule… Așa i se adresează lui Iisus ucenicii săi… Și de atunci până astăzi așa sunt numiți toți cei care îmbrățișează profesia de pedagog. Toate profesiile sunt binecuvântate de Dumnezeu, dar aceasta este o profesie sfântă, descendentă direct din Puterea Cerească.
Sunt pedagog. Sunt mândră şi fericită că am păşit pe acest drum profesional. Aici activitatea mi-i dirijată de vocea clopoţelului, care nu numai că îmi anunţă începutul sau sfârşitul lecţiilor, dar îmi mai spune şi de trecerea ireversibilă a timpului ce, până la urmă, duce undeva… Stiloul îmi este unealta muncii, cea de toate zilele, iar catalogul — oglinda în care îmi văd succesele şi insuccesele prin intermediul numelor, stă ruinţei, perceperilor şi deprinderilor celor pentru care trebuie să fiu Model. Nu am dreptul să las nici o zi din via ţă să-mi treacă fără ca să deschid o carte şi să citesc măcar o pagină din ea, nu am dreptul să uit că până la mine au fost şi alţii, iar eu am misiunea de a duce lumina, tradiţiile şi obiceiurile pornite de ei, mai departe. Aici cele mai bune medicamente pentru sănătate sunt zâmbetele copiilor în timp de pace, cunoştinţele şi realizările lor.
Din sutele de cărăruşe pe care aş putea păşi, trebuie să le aleg pe cele care duc la inima şi mintea copiilor şi să fiu sigură că am făcut alegerea fără greş. Din miile de cuvinte existente în limbă, trebuie să le folosesc doar pe acelea, care «exprimă adevă rul”, fie dulce, fie dureros. Din toate criteriile de apreciere existente, trebuie să operez cu cele care reflectă realitatea şi să nu permit nimănui nici măcar pentru o clipă să gândească că m-aş putea îndepărta de la aprecierea obiectivă.
Sunt pedagog şi voi fi atâta timp cât mă voi bucura de atenţia celor din jur printr-o privire binevoitoare, printr-o «bună ziua” spusă din inimă, printr-o rugăciune de sănătate înălţată la Dumnezeu de către aproapele meu.
Tind să fiu cea mai bună mamă din lume pentru copiii mei, cea mai bună soţie pentru soţul meu, cea mai bună soră pentru fraţii şi surorile mele, cea mai bună prietenă pentru prieteni, cel mai bun şef pentru subalternii mei, cea mai bună profesoară pentru elevii mei. Dar ca să realizez toate acestea, trebuie pentru fiecare dintre ei să găsesc în sufletul meu un loc deosebit, cu stima şi dragostea necesară, neîntâlnite nicăieri în altă parte. Şi numai atunci, când prin atitudinea celor din jur voi fi sigură că mi-am atins scopul, aş putea spune cu demnitate: sunt pedagog şi personalitate!
Larisa MIRON,
profesoară de limba şi literatura română,
CIE Hreaţca, raionul Herţa