„Cultura românească îmi este apropiată sufletului”… Aceste cuvinte au fost rostite de către vestita poetă ucraineană de foarte multe ori și cu diferite ocazii: fie la întâlnirile cu cititorii, fie la seratele ei literare, fie în fața delegațiilor oamenilor de cultură din România și Moldova, care ne-au vizitat ținutul, fie la inaugurarea plăcii comemorative „Mihai Eminescu” pe fațada clădirii fostului Gimnaziu, unde a învățat poetul nostru național, fie la evenimentul istoric al inaugurării monumentului Luceafărului poeziei românești în centrul Cernăuțiului în iunie 2000… În anii săi de studenție (anii 60 ai secolului trecut) tânăra Tamara Severniuk, originară din Podolia, a avut fericirea s-o aibă ca îndrumătoare și prietenă pe profesoara de latină de la Facultatea de Filologie a Universității cernăuțene, Zinovia Peniuc, cunoscătoare a mai multor limbi și a culturii universale. Deși nu i-a citit latina la Universitate, Zinovia Peniuc pe parcursul a câtorva decenii i-a dat lecții de cultură românească. Împreună au întreprins călătorii în România, au vizitat Ipoteștii lui Mihai Eminescu, Stupca lui Ciprian Porumbescu, Mălinii lui Nicolae Labiș, precum și multe alte locuri memorabile. Pentru Tamara Severniuk Mihai Eminescu este unul dintre cei mai iubiți poeți. Fiind îndrumată de Zinovia Peniuc, Tamara Severniuk a tradus în ucraineană din lirica eminesciană, precum și poezia de debut a lui Mihai Eminescu „La mormântul lui Aron Pumnul”, traducere înalt apreciată de regretatul poet și academician, Grigore Bostan. „Balada” lui Ciprian Porumbescu răsună foarte des în apartamentul de pe strada Principală din Cernăuți al Tamarei Severniuk. Când o nouă stradă din orașul nostru a fost numită în cinstea genialului compozitor român, Tamara Severniuk a dorit s-o vadă și să-și poarte pașii pe ea. A comandat un taxi și a ajuns repede în suburbia românească a Cernăuțiului Horecea, unde se află această stradă.
A impresionat-o profund fenomenul Nicolae Labiș, în deosebi capodopera sa „Moartea căprioarei”. A tradus această poezie în ucraineană, străduindu-se să redea dramatismul pe care l-a trăit autorul la vârsta adolescenței.
–La finele anilor 60, împreună cu Zinovia Peniuc am întreprins o excursie la Casa-muzeu „Nicolae Labiș” din Mălin, își amintește poeta Tamara Severniuk. Era un itinerar turistic, iar în momentul cela numele lui Nicolae Labiș încă nu-mi spunea nimic. În drum spre Casa-muzeu ghidul ne-a informat pe scurt despre viața și creația poetului, despre sfârșitul lui tragic la vârsta de 21 de ani. Când am trecut pragul și am intrat în casa mică a lui Nicolae Labiș mi-am dat seama că orice detaliu are o însemnătate enormă. Aveam impresia că acest mic spațiu a devenit necuprins, că drumul scurt al vieții poetului este fără sfârșit și mi s-a trezit dorința de a afla cât mai multe despre el și de a înțelege esența creației sale.
Dorința de a traduce în ucraineană poezia „Moartea căprioarei”, operă de referință a literaturii române, a apărut ceva mai târziu. Țin minte cum într-o primăvară, în livada cu vișini înfloriți, Zinovia Peniuc mi-a citit poezia „Moartea căprioarei”, explicându-mi în ucraineană vers cu vers. Am ascultat-o cu lacrimi în ochi. Apoi poetul Arcadie Opaiț, căruia i-am tradus o plachetă de versuri în ucraineană, a insistat să mă apuc de traducerea acestei poezii a lui Nicolae Labiș. El mi-a făcut și traducerea juxtaliniară după care am realizat traducerea artistică. În anul 2023 am scos de sub tipar volumul de versuri „Tăciunii bucuriei și tristeții”, care conține un capitol aparte de traduceri din creația unor poeți notorii din România și Republica Moldova. Acolo am inclus și poezia „Moartea căprioarei”.
Poeta cernăuțeană Tamara Severniuk afirmă că motivul poeziei „Moartea căprioarei” de Nicolae Labiș este foarte apropiat sufletului ucraineanului, care cunoaște foarte bine ce înseamnă foamete.
–Despre tragedia adusă de foamete s-a scris foarte mult, însă în poezia veșnic tânărului poet român, Nicolae Labiș, am găsit un protest uman atât de profund la aceste realități dramatice, care te pătrund până în adâncul sufletului, afirmă Tamara Severniuk. Traducerea în ucraineană a poeziei „Moartea căprioarei” a apărut în perioada acestui război. Este un război barbar (în genere, războaiele sunt barbare), dar eu consider că în relațiile dintre popoarele vecine nu trebuie să existe asemenea interferențe violente. Aceste relații trebuie să afirme binele și să aducă sărbătoare.
–Casa mică din Mălin a lui Nicolae Labiș, consideră distinsa poetă ucraineană, a lărgit orizontul lumii. Creația lui nu este lumina apusului, ci a răsăritului de soare.
…În arhiva mea de la Radio Ucraina Internațional se păstrează câteva foi cu scrisul Zinoviei Peniuc, care mi-a fost și mie profesoară de latină la Universitatea cernăuțeană. Sunt traduceri ale ei în română din creația poetică a Tamarei Severniuk. Le-am folosit într-o emisiune literară, consacrată acestei poete cu o deschidere largă spre cultura românească. Acest lucru îl confirmă și recentul ei volum „Tăciunii bucuriei și tristeții”, care, din păcate, n-a fost observat de critica literară. Oricum, acest gest nobil al poetei merită să fie apreciat la justa lui valoare.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com