Un război total poate fi singura modalitate reală de a compara forța militară, dar, din fericire, lumea nu a avut multe oportunități în ultima vreme. În ciuda unei situații din ce în ce mai tensionate în Marea Chinei de Sud, continuarea luptelor în Ucraina, războaiele din Orientul Mijlociu și noile tensiuni diplomatice din această zonă, în ultima perioadă luptele s-au dus mai mult împotriva grupurilor teroriste, scrie businessinsider.com, citează digi24.ro.
Totuși, o simplă evaluare a puterii militare pure poate fi interesantă, așa că sursa citată a apelat la Indexul Global Firepower, un clasament de 106 națiuni bazat pe mai mult de 50 de factori — inclusiv bugetul militar al fiecărei țări, forța de muncă și cantitatea de echipament din fiecare țară în arsenalul său, și resursele sale naturale.
Indicele se concentrează pe cantitate, ignorând diferențe calitative semnificative. De exemplu, 70 de submarine din Coreea de Nord sunt vechi și cu un nivel scăzut de tehnologie în comparație cu ceea ce au SUA și alții. Indicele nu ia în considerare stocurile de energie nucleară, care sunt în continuare atuul final în geopolitică. Și nu penalizează națiunile fără ieșire la mare pentru lipsa unei flote militare.
Investiția Americii în a fi forța militară de frunte a lumii
SUA conduce lumea în cheltuielile militare cu cheltuieli de aproape 600 miliarde de dolari pe an. Este urmată de China, care se află „departe”, cu aproape 160 de miliarde de dolari — mai puțin de o treime din cheltuielile globale ale Americii.
Potrivit unui raport al Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), SUA și-a redus bugetul de apărare cu 7,8%, în special datorită retragerii treptate a Americii din operațiunile militare de peste mări, cum ar fi în Afganistan și Irak. Cu toate acestea, bugetul propus de președintele Donald Trump ar inversa efectiv această tendință de scădere.
Între timp, Rusia și-a sporit cheltuielile cu armamentul și continuă să-și modernizeze echipamentul militar și să pună în aplicare o formare mai bună a personalului său.
Portavioanele sunt cheia, dar puține țări se pot lăuda cu așa ceva.
Deplasarea avioanelor de luptă contribuie foarte mult la puterea militară a țării. Portavioanele permit națiunilor să proiecteze forța mult dincolo de frontierele lor și pe toată suprafața globului. Sunt în esență baze mobile de forță navală și de forță aeriană.
Unele portavioane dispun de sisteme aeriene fără pilot — drone — care schimbă semnificativ jocul de supraveghere la nivel mondial. Monopolul absolut al SUA la acest capitol sporește în mod semnificativ puterea de operare. Statele Unite au dislocat un portavion în Golful Persic pentru a-și susține puterea maritimă și aeriană înainte de posibile lovituri împotriva ISIS din Irak. De asemenea, are asemenea tehnică militară și în apropiere de peninsula coreeană. Rusia a dus pentru câteva luni un portavion în Marea Mediterană pentru a sprijini guvernul Assad în Siria.
Coreea de Nord are submarine, dar în mare parte sunt inutilizabile
La prima vedere, Coreea de Nord uimește atunci când vine vorba de războiul submarin, dar aici este mult de discutat. Phenian-ul dispune de una dintre cele mai mari flote de submarine de pe pământ, dar majoritatea navelor sale sunt inutilizabile.
O treime din submarinele din Coreea de Nord sunt din clasa Romeo cu motor diesel, zgomotos, care folosesc tehnologie din anul 1961. Aceste submarine au o gamă de arme care pot lovi o țintă la numai patru mile, în timp ce un submarin modern din SUA are o rază de acțiune de 150 de mile. Flota nord-coreeană este destul de rudimentară, dar încă rezistentă, potrivit Pentagonului. Într-o luptă cu un adversar mai sofisticat, submarinele nord-coreene nu ar avea o soartă bună.
