Anii trec repede, zi după zi, an după an, și uite se mai adaogă un an… uite că a mai trecut un an și pentru mereu neobositul truditor pe tărâmul scrisului, dar și a cuvântului rostit, domnul Vasile Carlașciuc. Iar acest an, cu un decembrie, marcat în prag de iarnă calendaristică, este unul cu totul deosebit, căci i-a poposit în prag cu un jubileu frumos.
Îl cunosc pe domnul Vasile Carlașciuc de prin anii 80 ai secolului trecut, ca de altfel și pe ceilalți zoriști. Căci în vara anului 1980 am venit să-mi fac practica la „Zorile Bucovinei”, unicul pe atunci ziar românesc (moldovenesc). Sincer, calm, liniștit, dar având totdeauna un cuvânt sincer de spus atunci când trebuia, care era și a rămas binevenit pentru oricine îl cunoștea.
Mai bine l-am cunoscut la redacția altui ziar cu care am colaborat chiar de la apariția sa – „Libertatea Cuvântului”. Atât timp cât a apărut tipărit, dar și acum când apare online, colaborez cu acest ziar românesc. Tot aici, pe când veneam pe la redacția ziarului, deși o cunoșteam tot de la „Zorile”, am cunoscut-o mai bine pe harnica sa soție, doamna Tatiana Carlașciuc.
Cu circa 20 de ani în urmă, atunci când am început să public primele mele cărți, dar și mai târziu, domnul Vasile Carlașciuc, nu odată mi-a prezentat aceste cărți pe paginile ziarului „Libertatea Cuvântului”. Fapt pentru care îi sunt recunoscătoare. Dar și azi, când ziarul apare doar în format electronic, mă număr printre activii colaboratori ai acestei publicații.
Aveam pe urmă să descopăr și talentul său poetic. Nu odată, i-am citit poeziile pe paginile celor, de fapt unicelor ziare ce au mai rămas tipărite „Gazeta de Herța” și „Monitorul Bucovinean”. Sperăm că într-o zi le vom vedea și adunate aceste versuri între copertele unei cărți. Iar dacă ar fi ca neostenitul jurnalist Vasile Carlașciuc să-și adune măcar o parte dintre publicațiile sau reportajele sale și să le înșire pe pagini de carte, ar avea multe volume. E munca și truda zilnică a unui om modest din fire, dar perseverent, talentat, harnic.
Îl văd întotdeauna la manifestările noastre de suflet. M-a impresionat, cănd în acest an, la comemorarea savantului nostru, consăteanului meu, regretatului profesor Ilie Popescu, a venit chiar în acea zi cu un poem pe care i l-a dedicat. Muza a poposit chiar în acea sâmbătă de 12 octombrie, a acestui an, când l-am comemorat la Palatul Național al românilor din centrul regional. Iar după cum afirma autorul, nici nu dovedise să posteze poemul pe rețelele de socializare, dar ni l-a citit cu emoție, când i-am oferit cuvântul. Domnia sa se numără printre studenții din primele promoții, pe care profesorul universitar Ilie Popescu, i-a avut ca studenți la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității cernăuțene. Sperăm că și acest poem să-l vedem publicat pe paginile ziarelor noastre.
Acum când 7 decenii de viață, ai jurnalistului Vasile Carlașciuc, au poposit în calendarul unui decembrie uneori mai cu soare, alteori puțin mai friguros, nouă celor care-l cunoaștem de circa câteva decenii, nu ne rămâne decât să-i dorim să ajungă la 100 de ani. Aceeași dragoste de viață, alături de vrednica-i consoartă Tatiana, de cei doi copii ai lor, de nepoți. Îi dorim să ajungă să-și țină și strănepoții în brațe, cu drag, cu voie bună. Aceeași pană mereu înmuiată în roua creației, a dragostei de cuvântul scris și rostit, aceeași dragoste de neam, tradiții, grai, baștină, credință…
La mulți ani și toți buni, domnule Vasile Carlașciuc! Cum se spune în popor în asemenea cazuri, să vă fie casa casă, să vă fie masa masă! Pană inspirată, voce mereu auzită la postul de radio, cititori și ascultători fideli de care să aveți parte. Să vă bucurați alături de familie și de colegi de apreciere, stimă, respect. Bunul Dumnezeu și sfântul Vasile cel Mare, ocrotitorul numelui dumnevoastră să vă păzească, să vă ocrotească și tot ce vă doriți în plan personal, dar și profesional să se împlinească. Acum și întotdeauna. La mulți ani!
Din partea părăucenilor care vă stimează mult, semnează profesoara Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com