La 9 august în Ucraina, pentru prima dată a fost marcată Ziua Internațională a popoarelor băștinașe ale lumii. Iar creștinii ortodocși, după stilul vechi, l-au prăznuit pe Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginți. La Voloca Hlibocii a avut loc un eveniment, care se înscrie cu anumite semnificații în coordonatele acestei sărbători. După serviciul divin a fost sfințită Troița înălțată întru pomenirea persoanelor deportate din sat de către regimul totalitar și care și-au găsit moartea ca niște mucenici pe pământurile străine. Volocenii, ca români băștinași pe aceste meleaguri mioritice, au fost și rămân fideli tradițiilor strămoșești, își onorează creștinește și cu demnitate predecesorii. Altfel nu s-ar fi gândit să planifice crearea unui muzeu al satului chiar lângă Troița înălțată și sfințită de ziua Sfântului Pantelimon. În acest loc, unul dintre cele mai înalte în localitate, volocenii, cu mic cu mare, se vor simți pe treptele supreme ale spiritului.
Cruci ale mucenicilor pe Golgota suferinței
În decursul ultimului pătrar de veac, în regiunea Cernăuți se întreprind acțiuni de comemorare a jertfelor regimului totalitar. Aceste mari strădanii, la care au fost supuși localnicii – români harnici și gospodari, păstrători de datini și buni creștini, au fost numite de un mare poet contemporan „Golgota neamului românesc din nordul Bucovinei”, definiție-metaforă care circulă până în prezent. Este semnificativ faptul că Societatea foștilor deportați de regimul totalitar tot „Golgota” se numește. Ea se străduiește ca în fiecare localitate bucovineană să fie ridicată câte o cruce-simbol întru înveșnicirea memoriei consătenilor duși în Siberii fără de sfârșit, de unde nu au revenit la baștină. Li s-a întors doar bunul nume, nume de mucenici.
Și iată, marți, de sărbătoarea Sfântului Pantelimon, la Voloca a fost sfințită Troița întru pomenirea celor deportați și morți în lagărele GULAG-ului. Localnicii, cu atâtea bunuri materiale încântătoare, au dorit să aibă în satul lor și o „podoabă spirituală”. Le-a servit drept imbold inițiativa cu care s-a prezentat la Consiliul sătesc președintele Societății regionale „Golgota”, Ilie Popescu:
– Preluând conducerea Societății „Golgota” în 2010, m-am gândit să scriu istoria neamului nostru nu cu penița, ci în piatră, căci ea e veșnică. În multe sate au fost ridicate cruci întru memoria celor deportați și a ajuns şi rândul Volocii. La 28 mai 2012 m-am adresat primarului satului, dl Valentin Glopina, cu o scrisoare oficială, la care am anexat și lista a 58 de persoane din Voloca, deportați de regimul bolșevic. Am și depus 500 grivne în fondul ridicării acestei Troițe. Inițiativa a fost susținută și am avut toată încrederea în voloceni. Mă bucură faptul că pe placa de granit a Troiței au fost incrustate numele tuturor acelora, care au figurat în lista prezentată de mine.
Mulți voloceni, prezenți la eveniment, au văzut numele rudelor lor incrustate pe „fila veșniciei”. Tânărul și energicul Vasile Palamariuc, președintele Societății Tradiții naționale bucovinene, constituită la Voloca acum un an, mi-a spus că listele celor deportați sunt cercetate până în prezent și nu se exclude faptul să mai fie adăugată la Troiță încă o placă de granit cu numele altor martiri scoși din anonimat.
„Momente de înălțare la Voloca”
Părintele-paroh al Bisericii din Voloca, Ioan Gorda, protopopul raionului Hliboca, care a dus la bun sfârșit această datorie creștinească nobilă, a invitat la sfințirea Troiței un sobor de preoți din raioanele Hliboca și Storojineț, precum și din România.
– Am ales un loc potrivit pentru această Troiță, lucrările n-au fost atât de costisitoare și complicate, dar s-a muncit din tot sufletul. Pentru cei înscriși pe această sfântă cruce, este ceva scump și drag. Numai aici îi putem întâlni, fiindcă mormintele lor nu se știe unde sunt. Pentru noi ei rămân scumpi și ori de câte ori vom fi în fața acestei cruci le vom pomeni numele. Acest loc va fi întotdeauna sfințit de preoți, aici se vor înălța rugăciuni, vor veni strănepoții să pună câte o floare și vor aprinde o lumânare întru pomenirea străbunilor și se vor ruga pentru ei, căci datorită lor au viață pe acest pământ.
Evenimentul a fost însemnat nu numai pentru voloceni, ci şi pentru întregul raion Hliboca, la el fiind prezentă conducerea lui, precum și Consulul General al României la Cernăuți, Eleonora Moldovan:
– Sunt momente de înălțare aici, la Voloca, unde cu mare cinste și demnitate soborul de preoți a oficiat o slujbă de pomenire a celora, care ne-au adus libertatea deplină, a celora care nu au nici mormânt. Astăzi ei s-au bucurat de rugăciunea noastră.
Din partea Comunității românilor din Ucraina, doamna Aurica Bojescu a înmânat câte o diplomă gospodarilor din Voloca, care au ridicat Troița și au amenajat teritoriul în jurul ei. S-au învrednicit de o astfel de diplomă și soții Mircea și Floarea Popescu din Cupca. Incrustarea pe plăcile de granit este munca lor.
– De mai mulți ani ne preocupăm de aceasta, recunosc soții. E munca noastră și la monumentul lui Mihai Eminescu din Hliboca, la semnele comemorative inaugurate în cinstea participanților la războiul din Donbas. Am acceptat cu bucurie propunerea volocenilor și ne mândrim cu faptul că am contribuit și noi la ridicarea acestei Troițe.
„Ne vom înălța sufletește”
Pe vatra românească a Volocii va apărea și un muzeu al satului, fiindcă materialele bogate și interesante trebuie expuse spre a fi admirate de localnici și de oaspeți. Pornind de la această idee, dl Vasile Palamariuc a creat și Societatea Tradiții naționale bucovinene și a găsit loc pentru viitorul muzeu o casă bătrânească alături de biserică și Troiță. Sau, mai bine zis, Troița se află în curtea acestei case, străjuită de nuci tineri.
– Aici a locuit o fostă deportată, Elena Mocan (Popescu) – prima mea învățătoare, ne-a destăinuit Vasile Palamariuc, considerând că merită să fie aici muzeul. Poate, cu timpul, va fi găsită o altă casă veche, pe care o vom reconstrui tot în acest loc.
– Deschiderea muzeului va fi ceva mai târziu, precizează domnul Nicolae Mintencu, învățător emerit și cunoscut rapsod popular, care va dărui pentru exponatele lui cărțile sale de poezie și folclor volocean. Voloca nu avea un asemenea muzeu, de aceea salut intențiile lui Vasile Palamariuc, care și locuiește nu departe de locul viitorului muzeu. E un loc potrivit, chiar lângă biserică. Urcând dealul spre el, ne vom înălța sufletește.
Tradiția populară afirmă că de sfântul Pantelimon vara se întâlnește cu toamna, iar cocorii se pregătesc de zborul în țările calde. Poate printre acei cocori, care trec în triunghiuri deasupra Volocii sunt și sufletele volocenilor, care au primit martirajul pe meleaguri străine și reci. Oricum, în călătoria lor veșnică ele au un semn orientativ sigur – Troița din satul natal, cu numele lor incrustate pe placa de granit.
Vasile CARLAŞCIUC
Fotografii de autor