Este afirmarea mai multor reprezentanţi notorii ai intelectualităţii de creaţie ucrainene

Mihai Eminescu, geniul literaturii române, figurează în calendarul UNESCO. Creaţia sa, tradusă în circa 80 de limbi de pe glob, constituie o părticică din patrimoniul spiritual al omenirii. Iată de ce ziua lui de naştere, 15 ianuarie, este marcată nu numai de românii de pretutindeni, inclusiv de cei din Ucraina, dar şi de reprezentanţii altor popoare. Sunt importante nu atât cuvântările rostite cu acest prilej, ci veşnica sete de cuvântul eminescian, căci este un cuvânt viu şi necesar în orice perioadă de dezvoltare a societăţii umane. Mai bine de o sută de ani unele creaţii eminesciene poartă şi haina limbii ucrainene. La ora actuală procesul de traducere este relativ intens, ceea ce înseamnă că este o cerinţă spirituală pentru mediul cultural ucrainean.

Raza stelei lui ne luminează încă…

Serghii LUCIKANIN, doctor în ştiinţe filologice, docent la Institutul de Filologie al Universităţii Naţionale „Taras Şevcenko» din Kiev:

— Mihai Eminescu este poetul naţional al românilor, unul dintre marii poeţi ai lumii, ultimul reprezentant al romantismului european, deşi prin profunzimea sa poezia eminesciană depăşeşte limitele tradiţionale ale romantismului din literatura mondială. El a lăsat generaţiilor o adevărată comoară literară. Din toată creaţia poetică eminesciană se evidenţiază „o capodoperă lirică mică” — poezia „La steaua”, care pentru prima dată a apărut în revista „Convorbiri literare” din 1 decembrie 1886. Mulţi cercetători au căutat „izvoarele de inspiraţie” ale autorului acestei poezii. Chiar de la bun început, cunoscutul critic român, Titu Maiorescu, presupunea că asupra lui Mihai Eminescu a influenţat una din conferinţele sale, ţinute la 11 aprilie 1882, unde s-a accentuat că chipul stelei ce-a murit continuă să lucească în „depărtările albastre”. O astfel de stea luminoasă, un Luceafăr, este în literatura română şi universală Mihai Eminescu, lumina căruia luminează trăitorilor din secolul al XXIlea. Şi urma acestei stele va dăinui veşnic. La fel ca şi steaua vestitului profesor de la Universitatea Naţională „Taras Şevcenko”, „ucraineanului cu mimă română”, Stanislav Semcinski, fondatorul romanisticii la Kiev, printre discipolii căruia fiind regretatul Viktor Baranov. Acesta a tradus în ucraineană nu numai poezia „La steaua” de Mihai Eminescu, ci şi alte creaţii de ale lui. Poezia „La steaua” de Mihai Eminescu a fost poezia preferată a lui Stanislav Semcinski. El o analiza permanent, învăţându-i pe studenţii kieveni limba română.

Am iniţiat editarea antologiei de traduceri a poeziei „La steaua” — în engleză, franceză, germană, maghiară, rusă, italiană, norvegiană, suedeză şi, desigur, în ucraineană, hi antologia respectivă au fost incluse mai multe variante în ucraineană a „micii capodopere lirice” eminesciene, realizate în diferite perioade şi de diferiţi traducători. Este vorba de Vasyl Şveţ (1952), Mykola Ignatenko (1974), Grigori Kuciur (1991). Apoi urmează încă chici versiuni realizate de maeştrii contemporani ai traducerii poetice — Viktor Baranov, Stepan Kelar, Volodymyr Poiata, Olga Straşenko şi Vsevolod Tkacenko. Studenţii care doresc să înveţe facultativ limba română la Kiev, neapărat iau cunoştinţă şi cu creaţia lui Mihai Eminescu. Tradiţia pusă de Stanislav Semcinski continuă.

Vocea poporului român

Oleg GONCEARENKO, poet şi traducător din Melitopol, membru al Academiei Internaţionale Române pentru relaţii interculturale „Paul Polidor» (2016):

— Cu câţiva ani în urmă am publicat un ciclu de versuri de Eminescu în traducerea mea în revista „Vsesvit” („Universul”). Este rezultatul unei munci intense pe parcursul unui an şi jumătate. După cum au menţionat unii critici de la Chişinău, este o transpunere în versiunea mea a mesajului poetic al lui Eminescu. M-am străduit să înţeleg profunzimea versului eminescian. Eminescu este vocea poporului român, care va răsuna veşnic. Şi noi, cei care îl înţelegem prin traduceri, îl simţim cu mima. Într-adevăr, este o necesitate spirituală. O spun cu toată fermitatea, trăind într-o regiune, situată în vecinătatea calvarului din Donbas. Eminescu ne dă şi o lecţie de patriotism.

Din creaţia lui Eminescu s-a tradus mult în limba ucraineană. Poate fi editată o nouă ediţie bilingvă — în limba originalului şi în cea ucraineană. E de dorit să se facă acest lucru. Succesul cărţii va depinde de cel care va selecta traducerile, în carte trebuie să fie incluse cele mai bune traduceri, căci numai prin valori adevărate îi putem îmbogăţi spiritualiceşte pe cititorii ucraineni. Numai oameni cu suflet sărac săvârşesc fapte nedemne, barbare. Altfel cum poate fi explicat cazul profanării bustului lui Eminescu la Hliboca, regiunea Cernăuţi, înaintea inaugurării acestuia? Consider că noi, traducătorii, încă n-am ajuns cu gândul lui Eminescu la sufletele cetăţenilor noştri. Trebuie să facem ca vocea lui să fie ascultată şi înţeleasă în Ucraina.

Pe asemenea piloni se bazează relaţiile interetnice

Igor BURKUT, istoric şi politolog din Cernăuţi:

— Eminescu este unul dintre autorii mei preferaţi. Am citit poemul „Luceafărul” în traducerea lui Vitali Kolodii şi am sesizat că distinsul nostru traducător a păstrat chiar şi intonaţia versului eminescian. Cu dicţionarul la îndemână am citit şi alte creaţii eminesciene şi m-am convins că Eminescu este un poet foarte profund. Pe asemenea piloni se bazează relaţiile interetnice. Părerea mea e ca în şcolile ucrainene din regiunile Cernăuţi, Odesa şi Transcarpatică să fie studiată facultativ creaţia lui Eminescu. Aceasta ar contribui foarte mult la buna înţelegere între reprezentanţii diferitelor etnii.

Salut ideea scoaterii de sub tipar a ediţiei bilingve — româno-ucrainene — a creaţiilor lui Eminescu, fiindcă traduceri sunt multe. Dacă vor fi folosite şi ilustraţii ale graficienilor ucraineni şi români la poeziile lui Eminescu, aceasta va fi o carte de zile mari.

Ţara noastră nu poate exista fără genii, chiar dacă aceştia aparţin altor popoare

Tamara SEVERNIUK, poetă şi traducătoare din Cernăuţi, laureată a Premiului internaţional pentru literatură „M. Vingranovski»:

— Din creaţia eminesciană am tradus mai multe poezii, chiar şi cea de debut — „La mormântul lui Aron Pumnul”. Regretatul academician, Grigore Bostan, a considerat-o că-i foarte apropiată originalului. Această poezie a „înlăcrimatului învăţăcel” Mihai Eminovici îmi este foarte apropiată sufletului. Dacă profesorul iubit al lui Mihai Eminescu, Aron Pumnul, l-a făcut pe acesta să iubească literele române, punându-i la dispoziţie bogata sa bibliotecă, eu, încă în anii studenţiei la Universitatea cemăuţeană, m-am apropiat sufleteşte de profesoara de latină, Zinovia Peniuc, care mi-a deschis larg uşa spre literatura şi cultura română. Astfel l-am descoperit pe Eminescu şi pe Veronica Micle, iubita poetului. Odată cu trecerea anilor, am tradus şi din creaţia lui Mihai Eminescu, şi din cea a Veronicăi Micle. Şi, de regulă, în fiecare volum de poezie al meu neapărat includ o traducere-două din lirica eminesciană. Fac aceasta conştient, fiindcă Ucraina nu poate exista fără genii, chiar dacă aceştia aparţin altor popoare. Este o idee minunată a editării în ucraineană a operelor lui Eminescu. E un păcat să trăieşti în Bucovina şi să nu-l cunoşti pe Eminescu. Trebuie să preţuim prietenia între popoare, să dezvoltăm relaţiile spirituale anume prin propagarea unor astfel de genii cum este Eminescu. Aceasta este o datorie sfântă. În calea noastră spre perfecţiune nu trebuie să ne creăm duşmani, ci prieteni. Să conştientizăm faptul că Bucovina este considerată o oază a prieteniei între popoare, la fel urmează să fie întreaga Ucraină. Să nu luptăm cu monumentele, ci să păstrăm şi să înmulţim tezaurul spiritual.

Libertatea Cuvântului

Vasile CARLAȘCIUC