La deschiderea Muzeului etnografic „Ilie Motrescu” de la Crasna, am avut parte de o surpriză plăcută. La finele manifestării de mine s-a apropiat un tânăr și mi-a spus că vrea să facă o poză cu mine personal.
– Mă numesc Ilie Motrescu, mi-a spus el.
Aici m-a surprins plăcut. Ne-am făcut poza respectivă. Iar seara mi-a trimis prin Messenger un grupaj de poze cu ozoare naționale.
– Cos cămăși naționale. Aici m-a surprins a doua oară în aceeași zi.
Am hotărât să scriu despre acest băiat interesant.
– M-am născut la 30 iulie 2000 în pitoreasca localitate Crasna. În 2006 am pășit pragul școlii. În clasa 5-ea, îmi plăcea foarte mult lecția de muncă. Învățam a broda băsmăluțe. Pe urmă am început a broda tablouri pe pânză. În clasele a 10-11-ea am început a broda prima cămașă.
– Cine te-a învățat să brodezi?
– A coase broda m-a învățat vecina mea, regretata soră a artistei Maria Iliuț, doamna Ileana Gherman-Iliuț, vestită meșteriță populară din partea locului. Cu părere de rău, nu mai este printre noi. Dar lucrul mâinilor ei a rămas.
– Cum ai ajuns la vestita meșteriță din Crasna?
– Cum vă spuneam suntem vecini. Am mers chiar când munceam la prima cămașă, să-mi dea câteva sfaturi. Ei i-a plăcut cum brodez, a văzut că îmi place această îndeletnicire, și uneori mă ruga să iau câte o comandă de a ei. Adică o ajutam la brodat. I-a plăcut cum fac și așa a început prietenia noastră. M-a învățat regretata mea vecină multe nuanțe în ale broderiei. Am și o carte despre ea. Era cunoscută până hăt departe de hotarele Crasnei, pentru meșteșugul ei. Cred că ați văzut și filmul despre ea…
– Brodezi și alte lucruri, fețe de masă, perdele, perine…?
– Nu, deocamdată, numai cămăși. Din 2017 până în prezent am brodat 21 de cămăși naționale.
– Cine a mai brodat sau s-a ocupat cu lucrul de mână în familia ta?
– Mama a țesut, bunica brodează, o învăț acum și pe sora mea mai mică să brodeze. Deja lucrăm împreună…
– Cum alegi ozorul, văd că ai felurite, care din care mai frumoase?
– Uneori propun eu singur, alteori împreună cu persoana care comandă cămașa.
– Pe ce fel de material brodezi și cu ce brodezi?
– Brodez pe pânză naturală și cu bumbac.
– Cât timp îți i-a brodatul unei cămăși?
– Dacă e un ozor mai simplu, mă isprăvesc timp de o lună, dacă e mai complicat, stau și două și trei luni.
– De unde ai comenzi?
– De la rude, săteni, vin oameni și din alte sate. Am brodat și pentru artiști.
– La ce preț e acum o cămașă brodată, când totul e așa de scump?
– Între 150 și 400 euro.
– Cum te simți când vezi pe cineva îmbrăcat cu o cămașă cusută de tine?
– Mă bucur sincer. Văd rezultatul muncii mele.
– Dar cum se uită membrii familiei, prietenii, cunoscuții la îndeletnicirea ta, totuși nu sunt prea mulți băieți care se ocupă de brodatul cămășilor…
– Bine, acceptă toți ceea ce fac.
– Ilie, la vârsta ta, trebuie să mai ai timp și pentru alte lucruri: serviciu, lucrul în gospodărie, excursii, telefon, discuții cu prietenii etc.
– Lucrez la bar, la magazin. Găsesc timp pentru excursii, mă întâlnesc cu prietenii, discut la telefon. Mă străduiesc să găsesc timp pentru toate…
– Acum, spune-mi te rog, cum te simți purtând numele de Ilie Motrescu? Se pare că ești unicul din toată Crasna care porți acest nume…
– Mă simt mândru că port numele marelui poet. Deși nu suntem rude, dar am o stimă și un respect deosebit pentru familia sa. Am cunoscut-o foarte bine pe regretata lui soră, doamna Maria Motrescu-Popescu.
– Ai vreo carte de-a poetului în biblioteca ta?
– Le am pe toate. Am citit poeziile lui. Mi le-a făcut cadou chiar regretata lui soră. Mi-a dăruit chiar și două cărți de-a dumneavoastră despre Ilie Motrescu.
– Succese, pace, sănătate, spor la munca pe care o faci și numai bine.
Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com