Fenomenul multicultural al Cernăuţiului stimulează apariţia creatorilor de punţi spirituale între popoare. Din această categorie fac parte traducătorii cuvântului artistic. Cercetătorii procesului traducerii artistice ar putea scrie chiar un capitol aparte în baza exemplului Cernăuţiului.
Traducătorii din Cernăuţi, iscusiţi în meseria lor, s-au bucurat întotdeauna de oferte onorabile. Îi am în vedere pe cei care scriu şi traduc în limbile ucraineană şi română. Istoria literară a Cernăuţiului din ultimii cincizeci de ani ne demonstrează că mai fiecare om de litere de marcă, format sub influenţa fenomenului multicultural al „micii Viene”, a simţit şi necesitatea de a se afirma şi pe tărâmul traducerilor. Scriitorii ucraineni traduc din opere literare româneşti, iar confraţii lor români – din literatura ucraineană. Pagini alese ale artei traducerii au lăsat poeţii cernăuţeni – ucraineanul Vitali Kolodii şi românul Mircea Lutic. Vitali Kolodii, pentru traducerea în ucraineană a poemului eminescian „Luceafărul”, a fost menţionat cu prestigioase premii literare în România şi Republica Moldova, iar lui Mircea Lutic, pentru traducerile din literatura ucraineană, i s-a decernat Premiul literar „Ivan Franko”.
Acelaşi Mircea Lutic l-a descoperit pentru cititorii români pe Valeriy Ţîbulenko, poet cernăuţean care scrie şi traduce în limba rusă. Ciclul de poezii de Valeriy Ţîbulenko în versiunea românească a lui Mircea Lutic a servit pentru autor un imbold de a se apropia de literatura română. Încurajat şi de alţi prieteni români, Valeriy Ţîbulenko, având practica traducerii din limba poloneză, s-a angajat să exprime în sonuri ruse (expresie utilizată des de Mircea Lutic) versul românesc. A tradus din George Coşbuc şi pentru această realizare a devenit laureat al premiului literar, instituit în România în cinstea „poetului ţărănimii”.
După acest succes Valeriy Ţîbulenko s-a apucat cu mai multă râvnă să traducă din literatura română. „Pentru mine traducerile poetice, în genere şi în particular, sunt înrudite cu crearea motivelor nemuririi autorului originalului într-un alt mediu lingvistic rus, mediu care include cel puţin un sfert de miliard de cititori. Acestui auditoriu îi este destinată munca mea”, remarcă Valeriy Ţîbulenko.
Recent de sub auspiciile Editurii cernăuţene „Druk Art” a ieşit „Antologia traducerilor din poezia română”. Este o ediţie bilingvă româno-rusă, care include traduceri de Valeriy Ţîbulenko din opera poeţilor români – clasici şi contemporani din România, Basarabia şi nordul Bucovinei. Antologia începe cu nemuritoarea poezie eminesciană „De-or trece anii…”, imn al dragostei fierbinţi, şi se încheie cu „Trenul morţii” de Vasile Bâcu – poezie cutremurătoare despre tragedia românilor nord-bucovineni, care şi-au dus crucea destinului în lagărele regimului totalitar, inuman. Deci, poeziile alese de traducător sunt diverse după tematica lor. E şi o îndrăzneală a poetului-traducător Valeriy Ţîbulenko de a pune alături de creaţii poetice, incluse în orice crestomaţie a literaturii române, cele ale unor autori contemporani mai puţin cunoscuţi. În traducerile realizate de Valeriy Ţîbulenko se simte tot mai desluşit ecoul originalului, al verbului românesc.
Antologia lui Valeriy Ţîbulenko, sincer vorbind, constituie un important eveniment literar pe fondalul interferenţelor culturale de astăzi supuse grelelor încercări ale globalizării. Ea ne demonstrează că interesul faţă de arta traducerii artistice la Cernăuţi capătă un suflu nou.
Vasile CARLAŞCIUC
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com