Patriarhia ecumenică de Constantinopol nu renunţă la intenţia declarată de «a ajuta drumul» care duce la recunoaşterea unei Biserici Ortodoxe Ucrainene naţionale, complet independente de patriarhia de Moscova. Reacţia Patriarhiei de Moscova nu se lasă aşteptată şi nu lasă îndoieli asupra faptului că se pregătesc timpuri dificile pentru întreaga ortodoxie.
Vineri, 7 septembrie 2018, delegaţia permanentă a patriarhiei ecumenice de pe lângă Consiliul Ecumenic al Bisericilor a anunţat într-o declaraţie pe situl său web numirea a doi exarhi patriarhali la Kiev, care vor trebui să încerce reunirea comunităţilor ortodoxe ucrainene, actualmente sfâşiate, şi să găsească soluţii şi la problemele legate de prezenţa deranjantă în Ucraina a mitropolitului Filaret (auto-proclamat «patriarh de Kiev», în fruntea unei entităţi ecleziale nerecunoscută ca legitimă de celelalte Biserici ortodoxe).
Scenariul viitor al unei Biserici ucrainene «autocefale», recunoscute de patriarhia ecumenică de Constantinopol, este puternic susţinută de actuala conducere politică ucraineană. «Dacă noi ne rugăm şi luptăm», a declarat într-un interviu tv preşedintele ucrainean Pietro Poroshenko, «vom avea Tomos-ul (documentul de acordare a autocefaliei, nt) şi Biserica ortodoxă autocefală mai devreme de cât se poate imagina… Ca în cazul aderării la NATO şi la Uniunea Europeană, nu vom cere permisiunea de la Putin sau de la Chiril despre cum să ne rugăm, unde să mergem şi cum să trăim».
Judecând din primele reacţii care provin de la Moscova, procesul de «emersiune» a unei noi Biserici ortodoxe independente în Ucraina nu va fi nedureroasă pentru întregul ansamblu al Bisericilor ortodoxe: teologii apropiaţi de patriarhia de Moscova deja îl acuză pe patriarhul ecumenic de «erezie», în timp ce alţii lansează insinuări defăimătoare cu privire la costurile în bani a întregii operaţiuni.
Mişcarea Constantinopolului
Ştirea despre numirea celor doi exarhi ai patriarhiei ecumenice la Kiev a fost justificată de patriarhie înseşi ca etapă în procesul demarat pentru «a garanta autocefalia (independenţa deplină) Bisericii ortodoxe din Ucraina». Cei doi exarhi ai patriarhiei ecumenice, Daniel de Pamphilon (provenind din Statele Unite) şi Ilarion de Edmonton (transferat din Canada) deja urmăreau în ţările lor comunităţile ucrainene ortodoxe supuse jurisdicţiei patriarhiei de Constantinopol. Mitropolitul Emmanuel din Franţa, membru al Sinodului patriarhiei ecumenice, a afirmat la agenţia SIR că «cei doi exarhi vor trebui să deschidă calea spre autocefalie», favorizând «reapropierea» tuturor componentelor ortodoxe ucrainene, acum dezbinate. «Misiunea lor principală», a specificat Emmanuel, «va fi să faciliteze contactele, să construiască punţi, să promoveze dialogul şi în sfârşit să contribuie la construirea unei Biserici locale independente». Şi judecând din primele reacţii, misiunea încredinţată lor apare deloc uşoară.
Reacţii imediate
Patriarhia de Moscova a reacţionat imediat în manieră vehementă la iniţiativa patriarhiei de Constantinopol. În ochii ortodocşilor ruşi este vorba de «o incursiune fără precedent» în teritoriul canonic al patriarhiei moscovite, un hazard care nu va rămâne «fără răspuns»: aşa a declarat deja în seara de vineri 7 septembrie Vladimir Legoyda, şef al Departamentului sinodal pentru Biserică pentru raporturile cu mass-media. Cuvinte asemănătoare au fost exprimate în aceleaşi ore de Biserica ortodoxă ucraineană legată cu patriarhia de Moscova şi de mitropolitul său Onufry, care prin canalele lor oficiale au definit patriarhia de Constantinopol ca unic responsabil «al eventualelor consecinţe negative» provocate de alegerile făcute de patriarhul Bartolomeu în teritoriul ucrainean.
Împletirile dintre geopolitică şi lupte ecleziale
Reacţiile cele mai aprinse venite de la exponenţi sau simpatizanţi ai patriarhiei de Moscova au luat în vizor unele afirmaţii atribuite de website greco-americane patriarhului ecumenic Bartolomeu, pe care le-ar fi rostit în timpul adunării (reuniunii) episcopilor şi reprezentanţilor patriarhiei, ţinute la Istanbul în zilele trecute. În acel context, Bartolomeu ar fi revendicat patriarhiei ecumenice responsabilitatea de a pune lucrurile în ordine din punct de vedere eclezial şi canonic în Ucraina, apelând la faptul că patriarhul ecumenic «are privilegiul canonic de a desfăşura această misiune supremă şi excepţională», şi dacă patriarhia ecumenică renunţă să-şi asume această responsabilitate «Bisericile locale ar ajunge să meargă înainte ca oile fără păstor». În intervenţia sa, patriarhul ar fi spus că tentativele de a rezolva problemele inter-ortodoxe fără slujirea de comuniune oferită de scaunul de la Constantinopol sunt destinate să eşueze, pentru că numai patriarhia ecumenică «întrupează ethosul ecleziastic autentic al ortodoxiei» şi desfăşoară slujirea sa pentru unitatea ortodocşilor aderând cu fidelitate «la principiile ecleziologice şi canonice nezdruncinate ale Tradiţiei părinţilor noştri». Citându-l şi pe mitropolitul Ioannis de Pergam, unul dintre cei mai mari teologi creştini în viaţă, Bartolomeu a reafirmat că în lumea actuală, sfâşiată de mii de conflicte, ortodoxia «nu poate furniza spectacol de dezbinare».
Au avut răsunet în sectoarele ortodoxiei ruse şi cuvintele cu care patriarhul ar fi făcut referinţă la rolul puterii politice ruse, la intervenţiile sale în problemele interne ale Bisericii şi la imposibilitatea de a vindeca sfâşierile ortodoxiei ucrainene prin presiunea politică a aparatelor care se află la Moscova. Preotul Alexander Volkov, secretar al oficiului pentru comunicare al patriarhului rus Chiril, în timpul unui interviu radiofonic a indicat aceste afirmaţii atribuite lui Bartolomeu ca un semnal că: «Actuala tensiune politică globală în jurul ţării noastre, aşa cum recunoaştem cu mâhnire, uneori loveşte şi Biserica». Preotul rus a adăugat că afirmaţiile lui Bartolomeu ridică «încurcătură şi tulburare» în Biserica ortodoxă rusă, sugerând tuturor să-şi ia o pauză de reflecţie pentru «a clarifica în sfârşit totul».
Alte voci ruseşti critice faţă de iniţiativa patriarhiei de Constantinopol au recurs la tonuri şi argumente mai puţin prudente decât cele utilizate de Volkov: Vasily Anisimov, şef al serviciului de presă al Bisericii ortodoxe ucrainene legate cu patriarhia de Moscova, a prezentat «nesăbuite» cuvintele atribuite patriarhului Bartolomeu conform căruia «Rusia, ca responsabilă a actualei situaţii dureroase din Ucraina, nu este în măsură să rezolva problema». Anisimov a criticat şi patriarhia ecumenică pentru condescendenţa sa la cererile actualei conduceri politice ucrainene, definite de el «criminală», şi a lansat şi aluzii voalate la un «dar ultra-milionar» care ar fi fost acordat de autorităţile ucrainene patriarhiei de Constantinopol pentru acordarea autocefaliei.
Acuze de «papism oriental»
În afară de terenul alunecos al împletirilor dintre politică şi viaţa eclezială, contrastul intra-ortodox cu privire la problema ucraineană riscă să asume şi dimensiunea disputei teologice. Protopopul Andrey Novikov, membru al Comisiei teologice a patriarhiei de Moscova, a etichetat ca «eretice» unele din afirmaţiile atribuite lui Bartolomeu în intervenţia sa la ultima adunare a patriarhiei ecumenice. «Expresiile conform cărora fără patriarhia de Constantinopol toate celelalte Biserici locale sunt oi fără păstor, şi Constantinopolul întrupează ethosul ortodoxiei, şi are drepturi speciale de jurisdicţie finală asupra întregii Biserici pentru a asigura unitatea sa — a spus Novikov într-un interviu dat la Interfax — sunt un ecou al opiniilor catolice cu privire la rolul papei în Biserică, şi asta este deja o pură erezie». Novikov a legat cuvintele patriarhului Bartolomeu cu «o tendinţă care există încă din Evul Mediu, dar a avut o creştere deosebită în secolul al XX-lea, devenind hipertrofică, aşa-numita tendinţă a «papismului oriental»», care încearcă «să impună Bisericii ortodoxe modelul catolic roman, contrar Bisericii aşa cum a fost ea constituită de Isus Cristos».
Gianni Valente
(După Vatican Insider, 9 septembrie 2018)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu; ercis.ro