Aşa s-a întâmplat că anul acesta Sărbătoarea Învierii a coincis exact cu 1 Mai. Toată lumea s-a bucurat din plin de sărbătorile pascale în timp ce Ziua muncii a fost dată uitării.
Pe vremea sovieticilor munca era ridicată la rang de virtute. Ce-i drept, toată lumea de bine de rău avea un loc de muncă. În timp, dintr-o sărbătoare a muncii, cu o tradiţie de mai bine de un secol şi cu origini americane, 1 Mai a devenit o sărbătoare a frigăruilor şi a petrecerilor la iarbă verde. În acest an puţini au fost acei care au încălcat acest obicei, dar şi mai puţini sunt acei care îşi mai amintesc de vremurile când erau obligaţi să participe la paradele de 1 Mai. Coloanele imense formate din oameni ai muncii, în ţinute festive, scandau lozinci şi purtau pancarte uriaşe pe care scria “Pace, Muncă, Mai”. Mai sunt şi acum oameni printre noi care-şi amintesc cu nostalgie de acele vremuri şi care credeau cu adevărat că munca poate înnobila specia umană, iar omul harnic şi muncitor de pâine nu va duce dor. S-au schimbat valorile şi tot mai mulţi sunt acei care cred acum că cine-i harnic şi munceşte, ori îi prost, ori nu gândeşte.
Anume pe 1 mai 1872, aproximativ o sută de mii de muncitori din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au ieşit în stradă pentru a cere reducerea orelor de muncă la opt, fără a le fi tăiat salariul. Trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago, peste 65 de mii de grevişti aveau să poarte adevărate lupte cu poliţiştii. În urma violenţelor de stradă au rezultat mai multe victime. 17 ani mai târziu, în 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat data de 1 Mai drept Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago. De atunci, ziua de 1 Mai este sărbătorită în fiecare an în majoritatea ţărilor lumii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 Mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 Mai este zi liberă.