La 30 noiembrie își marchează un frumos jubileu profesoara de română de la Gimnaziul nr.2 din Cernăuți (fosta Școală nr. 17 din suburbia Roșa Stânca), Valentina Marașciuc. Colectivul pedagogic al acestei instituții de învățământ, elevii și părinții lor, foștii discipoli ai doamnei Valentina Marașciuc o felicită cordial cu prilejul acestei date însemnate în viața ei personală, dorindu-i sănătate și ani frumoși înainte, pașnici, senini și plini de realizări. Ea se numără printre profesorii de limba și literatura română din regiune, care caută să-i educe pe elevi în spiritul dragostei față de graiul matern și a tradiției populare. Și în această privință are deosebite realizări. Mulți ani fericiți, alături de cei dragi!

Sfințenia graiului matern și a tradițiilor populare

Este imposibil să-ţi imaginezi viaţa spirituală a românilor din Suburbia Roşa Stâncă a Cernăuţiului fără contribuţia familiei Maraşciuc. Soţii Valentina şi Mihai, ridicându-şi aici casă, s-au dovedit a fi păstrători fideli ai graiului şi datinii străbune. Cu adevărat sunt oameni care sfinţesc locul…

– În fiecare dimineaţă simt necesitatea de a merge la şcoală, recunoaşte doamna Valentina Maraşciuc, profesoară de română la Gimnaziul nr. 2 din Cernăuţi, fosta Şcoală nr. 17 din suburbia Roşa Stâncă.

Drumul spre şcoală este drumul vieţii ei. Un sfert de veac îl parcurge cu paşi grăbiţi şi siguri.

– Vorbeam zilele acestea cu soţul Mihai despre aceea cât de mult înseamnă pentru noi Şcoala şi Casa de cultură din Roşa Stâncă, spune doamna Valentina, fiind convinsă că cei mai frumoşi ani ai săi au decurs anume la şcoală.

În ultima zi de toamnă ea şi-a sărbătorit jubileul împlinirilor, iar toamna vieţii continuă.

– Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat sănătate şi am ajuns la aceşti ani frumoşi. Şcoala este a doua mea casă, unde mă simt la fel de fericită ca în familia mea, remarcă doamna Valentina.

Venită la Roşa Stâncă de pe meleagurile herţene, de la Molniţa, familia lui Mihai şi Valentina Maraşciuc au prins aici rădăcini adânci.

– Un locuitor din suburbie, care a lucrat la primărie, domnul Rotar, mi-a spus odată: „Valentina, voi sunteţi de-ai noştri, nimeni nu vă consideră străini”. Dar cum pot să fiu străină, dacă am fost aleasă de două ori deputată în Consiliul raional? Am avut de rezolvat multe probleme complicate din suburbia noastră: cea privind gunoiştea, gazificarea, reţeaua electrică ce se defecta des, telefonizarea, repararea drumului central…

Profesoara de română, Valentina Maraşciuc, care are aptitudini şi de bună organizatoare, împreună cu elevii săi, îşi ajută soţul la desfăşurarea diferitor acţiuni. În cei 19 ani de activitate în calitate de director al Casei de cultură, Mihai Maraşciuc a obţinut statutul de Casă de Folclor pentru instituţia de cultură din suburbie. Este vorba de folclorul şi tradiţia românească.

– Mi se pare că cele mai frumoase colinde, cântece şi dansuri sunt aici, la Roşa Stâncă, afirmă doamna Valentina. Familia noastră este una muzicală. Mie mi-a fost drag cântecul încă din copilărie. Tatăl meu, Pintilie, cânta la acordeon, avea o voce bună. Acordeonist este şi soţul meu, Mihai, deşi cântă la mai multe instrumente. Fiicele noastre, Elvira şi Mihaela, sunt obişnuite cu scena de pe când erau încă mici. Elvira a studiat muzica la Colegiul Pedagogic, apoi la Universitatea din Cernăuţi. Este profesoară de muzică, mâna dreaptă a tatălui. Împreună au participat la Festivalul internaţional „Întâlniri bucovinene”. Mihaela şi-a ales profesia de economist, dar nu se desparte de cântec. În prezent ea îl înlocuieşte pe tatăl Mihai, care din motive de sănătate, a plecat din postul de director al Casei de Folclor, dar nu s-a dezis de activitatea culturală, care-i sensul vieţii lui.

La fel cum pentru doamna Valentina – pedagogia.

– În ultimul timp, colectivul pedagogic al Gimnaziului nr. 2 a întinerit. Am rămas doar câteva profesoare cu o vechime de muncă mai mare, accentuează doamna Valentina. Dar mie îmi place să lucrez alături de cei tineri. Şcoala noastră a avut noroc de tineri specialişti cu iniţiativă şi iscusiţi în privinţa instruirii copiilor. Micul nostru colectiv pedagogic e ca o adevărată familie. Ne înţelegem de minune, iar acolo unde este înţelegere, nu apar mari probleme. Aceasta observă şi părinţii elevilor noştri, majoritatea lor fiind absolvenţi ai Şcolii de la Roşa Stâncă. Ei ne ajută, ne susţin…

Ca pedagog, doamna Valentina Maraşciuc face tot posibilul ca în suburbia Cernăuţiului să dăinuie limba română, iar ca activistă publică – să se menţină tradiţiile româneşti, obiceiurile locului.

– Am un vis, ba chiar am pus la cale realizarea lui, dar războiul ne-a schimbat planurile, recunoaşte interlocutoarea mea. Pe dealul de la Roşa Stâncă, loc pitoresc de unde se vede mai întreaga panoramă a Cernăuţiului, ne-am pregătit să desfăşurăm un festival al mămăligii. Am alcătuit chiar şi scenariul acestei sărbători a tradiţiilor noastre româneşti. Sper că vor veni timpuri mai bune şi vom pune începutul unei astfel de sărbători.

Un astfel de festival va avea loc neapărat, credem şi noi, alături de locuitorii din suburbie. Or, soţii Maraşciuc – Valentina şi Mihai – au darul de a le crea oamenilor sărbători ale sufletului…

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com