La 12 decembrie, stil nou, este prăznuit Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei. Sfântul Spiridon , făcătorul de minuni, s-a născut pe la anul 270, în Askia, Cipru, și a prins zilele împăratului Constantin cel Mare, trăind până pe la jumătatea secolului al IV-lea. În tinerețe, Sfântul Spiridon a fost păstor de oi. A avut o soție, care i-a murit însă de timpuriu. Acest trist eveniment l-a făcut să îmbrace schima monahală, devenind ulterior și păstor de suflete, ca episcop al Trimitundei. În anul 325 a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a uimit pe mulți cu simplitatea cu care a explicat credința ortodoxă. Fără prea multă carte, sfântul a reușit să convertească un mare filozof al vremii de la arianism la Ortodoxie, uimind pe toți cei prezenți la Sinodul de la Niceea. El a explicat unitatea și diversitatea Sfintei Treimi ținând în mână o cărămidă și spunând simplu că este formată din trei elemente esențiale, și anume foc, pământ și apă. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii și a început să curgă apa din partea de jos.
În această zi, după calendarul bisericesc pe stil vechi, creştinii ortodocşi ăl pomenesc pe Sfântul Mucenic Paramon, precum şi pe Sfinţii 370 de mucenici, care au mărturisit împreună cu el.
Aceştia au trăit pe vremea împăratului Deciu şi a lui Achilin, mai-marele Răsăritului. La locul Balsatiei ce se cheamă Ieron, se afla multe şi bogate izvoare de ape fierbinţi, în chip minunat tămăduind bolile. Mergând la acel loc pentru tămăduirea trupului său, Achilin, care cârmuia Răsăritul, a poruncit să-i aducă după dânsul de la Nicomidia pe câţi creştini care erau acolo, legaţi pentru credinţa cea în Hristos. Şi mergând Achilin în capiştea Isidei, şi făcând întinatele jertfe, a poruncit sfinţilor mucenici să se închine şi să facă jertfă la idoli. Dar ei lepădându-se a face una ca aceea, a poruncit să fie daţi la moarte toţi. Şi aşa vitejii mucenici au luat cununa nevoinţei de la împăratul a toate Hristos Dumnezeu, întărindu-se cu puterea Lui, fiind la număr trei sute şaptezeci. Pe aceştia văzându-i Sfântul Paramon aşa fără milă omorâţi, a strigat cu glas mare, zicând: „Mare păgânătate văd, că necuratul acesta stăpânitor înjunghie ca pe nişte dobitoace atâţia drepţi». Iar Achilin, auzind aceasta şi aprinzându-se de mânie, îndată a poruncit să-l omoare.
În popor se spunea că în această zi pământul îngheaţă, râurile se acoperă cu gheaţă, iar apa este de leac pentru orice boală. Semnele timpului afirmă că, dacă în această zi, la răsărit de soare, cerul este roşu şi fără nori, în decursul întregii luni decembrie vremea va fi senină. Dacă ninge cu fulgi mari, în curând se va încălzi. Dacă dimineaţa a nins, viscole vor fi până-n ziua de Crăciun. Ziua posomorâtă prevesteşte vreme umedă în a doua jumătate a lunii decembrie. Ninsoarea din această zi este semn de belșug în recolte. Dacă în decursul zilei vântul își schimbă direcția, starea vremii din luna decembrie va fi variabilă. Dacă zăpada e mare, primăvara va fi târzie.
Trebuie să ținem cont de faptul că în natură au avut loc mari schimbări și unele din semnele timpului și-au pierdut actualitatea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com