La 12 iunie, stil nou, începe Postul Sfinților Petru și Pavel, cunoscut în limbaj popular și ca Postul Sâmpetrului. În această zi este sărbătorit Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare, unul dintre mari sfinți pusnici care a trăit în deșertul Egiptului de Sus și care a lăsat o mare amprentă asupra spiritualității răsăritene. Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare a trăit în anii 350-400. După ce a primit botezul, Onufrie a fost dus de tatăl său la o mănăstire, în pustia numită Ermupol a Tiveilor, pentru a crește potrivit voii lui Dumnezeu. Și auzind de viața pustnicească a lui Ilie și a lui Ioan înaintemergătorul, Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare a ieșit din obște și merge în desert, unde 60 de ani n-a văzut faţă de om. L-a găsit aici Sfântul Cuvios Pafnutie, care a călătorit în toată pustia, dorind să cunoască şi să scrie viaţa pustnicilor. Onufrie i-a spus că a găsit în pustie pacea inimii, bucuriile rupte din bucuria cerească, rugăciunea fierbinte şi că a trăit din osteneala mâinilor sale, hrănindu-se din roadele unui smochin din apropiere. Sfântul Onufrie a murit când încă era la el Pafnutie.
Potrivit calendarului bisericesc pe stil vechi, la 12 este prăznuit Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul. Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul este cunoscut ca apărător zelos al ortodoxiei creștine la cel de-al doilea sinod ecumenic, care a avut loc la Constantinopol în 381 și care a restabilit dreapta credință ortodoxă. Sfântul Isaachie era din Asia Mică şi a trăit pe vremea împăratului Valens (364-378). Din slăbiciunea minţii, acest împărat a căzut din adevăr în mrejele rătăcirii lui Arie şi a prigonit Biserica lui Hristos, închizând sfintele locaşuri, iar pe unele dărâmându-le. Sfântul Isaachie, auzind de jalea creştinilor şi de năvălirea goţilor, a lăsat pustia şi s-a dus la Constantinopol, nădăjduind să poată intra la împărat să-l roage să deschidă sfintele locaşuri de închinare. Împăratul a ordonat ca Isaachie să fie aruncat în închisoare, jurând că îl va pedepsi și îl va omorî la întoarcerea din bătălie. Curând după aceea, la 9 august 378, Valens a fost învins la bătălia de la Adrianopol și a murit într-un incendiu după ce s-a refugiat într-o șură. Succesorul lui Valens, împăratul Teodosie I, l-a eliberat pe Isaachie, a interzis arianismul și a redeschis bisericile închise de Valens.
În calendarul popular din această zi sunt înscrise următoarele semne ale timpului: dacă la această dată trandafirii sălbatici numai ce au înflorit, iarna va fi aspră și fără zăpadă. Dacă noaptea se aude cucuveaua, vremea se va răci brusc. Dacă păianjenii își țes plasă mare, va fi vreme urâtă.
Este important să știm că în natură au avut loc schimbări esențiale și unele din aceste semne ale timpului nu mai sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com