Se presupune că de pe cel mai înalt deal al Cernăuțiului – Țețina – a început istoria urbei de pe malul Prutului. A început de la Cetatea Țețina, care a fost ruinată în secolul al XIV-lea. Apoi de pe această înălțime istoria a coborât la vale, unde s-a înălțat orașul. Se spune că în perioada austriacă, atunci când au fost ridicate capodoperele arhitectonice ale Cernăuțiului, autoritățile austriece au dat ordin ca piatră pentru construcții să fie adusă și din zidurile ruinate ale fostei cetăți. Falnicii fagi freamătă și astăzi legenda cetății, care continuă să-și ascundă tainele în negura istoriei.
„La Țețina, la Cetate,
Legendele se țin
Una de alta, toate
De-un fag, de-un carpen, de-un pin.
La Țețina, la Cetate,
Strămoșii trecutul ni-l spun –
Acolo inima bate
Și a lui Alexandru cel Bun”.
Aceste versuri aparțin poetului Mihai Morăraș, originar din suburbia Roșa a Cernăuțiului, care nu o dată a urcat dealul ce duce spre cetatea Țeținei. Iar domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun este considerat ctitorul Cernăuțiului, fiindcă în octombrie 1408, în uricul scris la curtea sa, este amintit pentru prima dată orașul Cernăuți – oraș de vamă.
Cernăuțenilor le place să se relaxeze în pădurea Țeținei, unde simt mai bine respirația toamnei și foșnetul legendei…
Imagini Taras Piț (S 4).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com